Ultimele vestigii ale vechii lumi, caracterizata de educatia aleasa asa cum era ea conotata de iluminism, se intalnesc prin intermediul a doi inadaptati prezentului progresist: Michel, francez cu descendenta aristocrata, profesor universitar la Paris si mai apoi neurochirurg la Geneva si Vera, „o fata din est cu pielea slefuita de soare”, aristocrata prin educatie si nu prin descendenta, studenta la Paris, avandu-l, vreme de un an, profesor pe Michel. Este mediul din care ia nastere o relatie de cuplu ce se vrea vesnica. Michel, un romantic jenat de propriul romantism, viseaza o viata de „trantor”, in care sa se indeletniceasca doar cu scrisul si cu plimbarile, dar nu-si poate indeplini dorinta din pricina nevoii indeplinirii asteptarilor tatalui, la randul sau un chirurg celebru, cu care rupe, la un moment, orice relatie. Interesat si cucerit mai degraba de caracteristicile fizice ale Verei, atentia lui Michel se centreaza pe acestea, analizandu-le, in timp ce neglijeaza cunoasterea sufletului si a mintii ei. Aici, in proasta asezare in relatie, rezida disturbarile care duc, in final, la imprevizibil. O intreaga lume simbolica revendica, de-a lungul paginilor, corolare ale realitatii. Apar un unchi din Puerto Rico, o imposibila plantatie de cafea din estul Europei care se dovedeste posibila, ritualuri legate de servirea cafelei sau a mesei, cafeaua fiind, pentru Vera, un barometru personal in functie de care catalogheaza oameni. Fire ale imaginarului, trecutului si viitorului apar si dispar, la fel cum episodic se iveste un important personaj, Raspeglio, care se constituie intr-o obsesie a lui Michel, prin cartile bizare pe care le-a scris si al caror secret Michel incearca sa-l patrunda. O aparare, ar spune autoarea, de profesie psihanalist, caci iarasi vedem cu Michel, in loc sa se aplece asupra cunoasterii de sine, se centreaza asupra unui personaj cu care pare sa se asemene. Raspeglio apare pentru prima oara intr-o proza scurta a autoarei din Freud Museum (Polirom, 2019), un personaj misterios, considerat specialist intr-un domeniu de nisa, caruia in romanul de fata i se acorda un amplu capitol, care joaca rol de turnanta. De ce romanul poarta titlul Ignoranta, asta ramane sa descopere – sau nu – cititorul.

OPINIA CITITORILOR