Iconografia, ca si teologia, este un element viu din trupul cel viu al Bisericii si nu se poate multumi cu simpla reproducere a unor modele date o data pentru totdeauna.
Arta iconografica, daca se margineste la aplicarea unor reguli, la exercitarea unei tehnici, la reproducerea unor procedee, este o arta moarta. Iconarul e dator, asadar, sa fie creator. Si nu poate fi creator decat daca este artist cu adevarat. Dar e mare deosebirea dintre iconar si artistul profan.
Artistul profan isi afla izvorul inspiratiei in strafun-durile, adesea tulburi, ale inconstientului sau; -iconarul este insuflat de invatatura Bisericii si luminat de Duhul Sfant.
Artistul profan se exprima pe sine folosindu-se de intregul sau talent ca sa-si manifeste si sa-si afirme individualitatea, cautand notorietatea si gloria; iconarul isi exprima personalitatea ca madular al Bisericii, unit cu Dumnezeu si cu semenii; talentul si-l pune in slujba infatisarii lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor, pentru ca acestia sa fie cinstiti si slaviti prin icoane. Geniul propriu artistului si puterea sa de creatie nu se sting, dar, puse in slujba Bisericii si disciplinate prin asceza, capata o alta dimensiune, sunt transfigurate.




Traducere din limba franceza de Marinela Bojin
Anul aparitiei: 2012
Format: 13x20cm
Pagini: 224

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review