ICEBERG
Deschizând această carte, cititorul este şocat, ca de fiecare dată, de mecanica diabolică a naraţiunii lui Serge Brussolo. Romanul e plin de peripeţii şi capcane proprii genului thriller, dar nu e vorba doar de un thriller, ci şi de o incursiune în psihicul uman. Autorul urmăreşte evoluţia personajelor care ajung pe nesimţite la limita nebuniei, într-un spaţiu de refugiu, un spaţiu de apărare contra realităţii. La început, personajele se află într-o situaţie greu suportabilă şi fără speranţă. Se străduiesc să facă ceva şi reuşesc să scape de situaţia atroce iniţială, după ce trec prin nenumărate încercări. Spre sfârşitul cărţii, se profilează o situaţie diferită, dar la fel de greu de suportat şi tot fără speranţă. Această concepţie ciclică de situaţii este mai vizibilă ca niciodată în Iceberg. Serge Brussolo a reuşit să urzească cu mare abilitate un roman în care analiza psihologică a personajelor se ia la întrecere cu suspansul. Întâmplările neaşteptate se succed cu repeziciune, fără niciun moment de răgaz, cititorul rămânând cu respiraţia tăiată de admiraţie, ici şi colo, în faţa unei imagini de-a dreptul splendide, aproape fantastice, precum cea a aisbergurilor tabulare care se topesc molcom în contact cu apele calde ale oceanului. Nimic mai greu pentru cititor decât să lase cartea din mână înainte de ultima pagină!

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review