Continuitatea si longevitatea volumului Enciclopedia statelor lumii, de la prima ei editie in 1975, precum si informatia sobra, imensa, pe care o pune la indemana unui, larg public dau imaginea unor pietre presarate la distanta, pe lungul drum al istoriei, marcand schimbari,  evolutii si tendinte. La penultima editie, cea din 2008, erau anuntate aparitia emergentelor, in frunte cu China, sfidarile crizei cu"coada ei de cometa", precum si castigarea cursei intre"stat" si"piata". Astazi traim toti intr-o lume a statelor, dar, ca intr-un mozaic nou, asezarea pieselor
este alta fata de trecut. Dezvoltarea rapida si continua a Chinei, aflata in fruntea tuturor indicilor importanti de crestere, semnificatia noua a continentului asiatic, determina ca in joc sa intre statele cu continentele lor cu tot. Orice cititor va fi dezamagit ca in aceasta competitie Est - Vest, tarile dezvoltate apusene dau semne de stagnare si uneori de descrestere neta. Europenii au mizat pe integrarea lor intr-o uniune, dar legaturile de tip financiar erau prea stranse, ca sa nu produca crize ca in cazul Greciei. Exista zicala latina Habent sua fata libelli (Cartile au destinul lor) si e soarta Enciclopediei sa relateze ce se intampla cu destinul statelor. Multe dintre ele sunt dezechilibrate si in suferinta. Enciclopedia ne ajuta sa urmarim si sa intelegem miscarile gigantilor, continente sau organisme internationale. Dar ne atrage atentia si asupra unor noi raporturi intre tarile mari si tarile mici, primele mai dispuse sa renunte la violenta, iar cele mici
alertate la noi. forme de penetratie inspirate de. softul" informational. Experientele secolului trecut au cristalizat cateva principii devenite clasice si intarite de Natiunile Unite privitor la state: suveranitate, independenta si neamestec exterior. Cat vor exista, statele vor actiona dupa acest triptic clasic. Dar, in afara de initiative, institutii si practici noi, exista atatea doctrine false si
practici ale fraudei, care oculteaza aceste principii, repetand celebra declaratie a lui Ronald Reagan:"... statul nu rezolva problema, caci statul e problema". Cat priveste  statele  emergente, teoreticienii vestici le-au acuzat ca, fiind"autoritare", incalca democratia. Acestea au replicat calm, cu cartile pe fata: autoritatea nu e putere si nici nu e creata de ea, este mijlocul si vechea incredere acordata de cetateni unui om ales de ei. Cum sa renuntam la state sau autoritate, cand ele ne fac sa trecem pragul"dezvoltarii", raspunde in cor lumea a treia.

Nr. de pagini: 784
Anul aparitiei: 2014
Autori: Horia C. Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae