Amoruri patimase, comori bine ferecate, crime politice si jafuri odioase au marcat istoria locurilor de ospetie si petrecere din vechile targuri romanesti. Hanurile din vechime, construite – dupa modelul manastirilor catolice – cu zid de piatra, reprezentau in primul rand adevarate fortarete ale comertului. Pivnitele lor erau cele mai bune locuri pentru a ascunde documente, bani si alte valori, insusi domnitorul si boierii apeland deseori, in situatii grele, la aceste tainite. De regula, hanurile vechi aveau in mijloc o curte mare imprejmuita de ziduri inalte si groase ce serveau pentru apararea hanului, existand o singura intrare care in timpul noptii era inchisa printr-o mare usa de stejar, prevazuta cu drugi de fier si mai multe randuri de incuietori…

Hanul Ancutei si chefurile pantagruelice ale Conului Mihail Sadoveanu

La Trei Sarmale si Bolta Rece cu „Popa Smantana” si Eminescu, la Parlita si in alte hanuri din Iasii de demult

Hanul de la Gura Lupului – cel mai bantuit loc din vechii Bucuresti

Hanul lui Manjoala si un esec erotic al lui Caragiale

De la Hanul Golescu la Hanul Bossel – istorii cu parfum de epoca, in care apare si… Coana Chirita!

Hanul lui Manuc – afacerile in stil mare ale unui dublu spion si cedarea Basarabiei

Cetatea Kronstadt si hanurile cosmopolite ale Brasovului

Placute locuri de petrecere si ospetie

OPINIA CITITORILOR