Cartea autorului Luule Viilma „Ghid spiritual pentru copii, parinti, barbati si femei. Legatura dintre ganduri, sentimente si boli" de la editura DHARANA

Volumul 9 din seria „Invata sa te ierti” de Luule Viilma - Ghid spiritual pentru copii, parinti, barbati si femei. Legatura dintre ganduri, sentimente si boli

Ma grabesc sa va spun drept ca, de fapt, eu scriu pentru mine. Practic, tot ce face omul o face pentru sine si doar in aparenta o face pentru altii. Cartile mele sunt o istorie a descoperirilor mele si a evolutiei mele. Le recitesc si ma descopar pe mine. De fiecare data. O ocupatie pasionanta. E ca si cand le-as citi prima oara.

 

Un sentiment de vinovatie reprimat se transforma in oboseala. El influenteaza  functionarea  inimii si circulatia sanguina. De sange depinde alimentarea si capacitatea de functionare a tuturor celulelor din corp. Capacitatea de functionare include si capacitatea omului de a se curati. Cel care este in permanenta obosit, nu mai da atentie curateniei sufletesti. Pentru el conteaza doar scopul si aspectul exterior. Ele ii sunt necesare pentru a se afirma si a se justifica. Odihna o lasa pentru mai tarziu.

Nepriceperea de a-ti acorda un respiro se transforma in dorinta de a ti se da un ragaz.

 

La o persoana timida sentimentul de mandrie este ascuns si maleabilitatea lui este inselatoare. Daca vrea sa demonstreze cuiva mai mandru decat el ca si el este in stare sa realizeze ceva, dorintele lui se pot compara, ca proportii, cu ale aceluia, numai ca el isi cunoaste vulnerabilitatile. Frica de a nu se face de ras il face sa fie prudent. La el vointa se frange pas cu pas, treptat. Orice mic insucces ia amploare si pare ceva de nerezolvat, iar orice forma concreta de impas duce la atonia celulei musculare respective. Cine crede ca muschii flasci sunt un fenomen care insoteste batranetea, se insala. Nici nu banuieste ca in realitate este bolnav.

Cu adevarat elastic este omul cu mandrie mica. Acesta nu-si va pierde nici la o suta de ani elasticitatea muschilor si agilitatea corpului pentru ca se ocupa de el si munceste atat cat este nevoie. Odata cu inaintarea in varsta actiunile lui sunt foarte bine gandite. La polul opus, este omul care isi antreneaza corpul si munceste in asalt pentru a-si arata superioritatea si astfel isi pune musculatura in pericol. Fara muschi nu exista miscare, adica nici viitor.

 

De ce se ingroasa sangele? Se ingroasa pentru ca omul care a fost deceptionat in dragoste inceteaza sa mai creada in ea. De ce se produce aceasta deceptie? Pentru ca omul nu intelege ce inseamna Dumnezeu. Uitandu-se la tertipurile diferitelor religii si secte patrunse de ura fata de om, oamenii isi pierd increderea in Dumnezeu pentru ca toti dogmaticii spun ca doar nascocirile lor ar fi Dumnezeu. Cand omul isi pierde increderea intr-un astfel de idol, inca nu este o nenorocire. Nenorocire este atunci cand omul isi pierde increderea in esenta lui Dumnezeu care si in ziua de azi,  in toate riturile religioase si in toate limbile, poarta un singur nume – IUBIRE. Tot mai multi oameni isi pierd increderea in iubire, caci, spun ei, ce fel de iubire este asta care cere sacrificii? Nestiind sa daruiasca, oamenii se sacrifica pentru a-si castiga iubirea si sunt dezamagiti.

 

Atunci cand pretindem, noi devenim vampirii vietii, nu ne dam voie sa traim. Daca ne-am privi din exterior, am sti foarte bine unde trebuie sa pretindem si unde nu. A pretinde este cumva rau. Altceva este sa dorim. De exemplu, nu pretindem cuiva sa creasca presiunea atmosferica si sa indrepte vremea. Asteptam sa se intample si speram ca atunci ne vom simti mai bine.

Vremea s-a indreptat si poate si noi ne simtim mai bine. Dupa un timp, nu ne mai simtim bine, desi vremea este foarte frumoasa. Noi asteptam in continuare si speram. Visam la tinuturi indepartate unde este raiul pe pamant si cand ajungem acolo, nu stim ce sa facem. Visam la o minune si cand ea apare, nu stim sa ne bucuram. Odata cu trecerea anilor suntem nemultumiti de noi insine si incepem sa-i cicalim pe cei din jur.

 

Actiunile unui om care traieste in stres constau in aceea ca bucuria si tristetea si le pregateste singur, iar fericirea o asteapta de la altii. Actiunile care nu pornesc din inima provoaca disperare. Acestea sunt actiuni de dragul actiunii, in care nu te regasesti.

 

Foarte multi oameni sunt victime ale dorintelor parintilor lor. Cu cat s-au realizat mai putin nazuintele legate de viata ale parintilor, cu atat sunt mai mari nazuintele lor legate de copil. Cu cat situatia financiara a parintilor este mai modesta, cu atat ei sunt mai nelinistiti si in legatura cu ei si cu copilul si se tem ca el sa nu ajunga intr-un anturaj periculos. O cat de mica initiativa venita din partea copilului poate fi perceputa de parinti ca un cosmar, ca o tragedie. In speranta ca printr-un comportament frumos le va mai domoli suferintele parintilor si le va usura viata, copilul este capabil, temandu-se in permanenta pentru ei, sa-si sacrifice viata. Cine nu vrea sa se sacrifice, se salveaza prin fuga.

Salvandu-ne prin fuga de parintii nostri, nu ne salvam si de propriile noastre stresuri. Stresurile ne insotesc pretutindeni si ne provoaca acelasi tip de relatii si cu oamenii straini. Jenandu-se de trecutul sau si ascunzandu-l, omul nici nu-si da seama cat de mult se incurca in hatisul de nazuinte si sperante creat de prieteni, colegi si de societate.

Acestia incep sa il foloseasca in propriile lor scopuri. Tu ai, tu stii, tu esti capabil si prin urmare tu esti obligat pentru ca lumea conteaza pe tine. Toti cred ca tu poti sa faci minuni, sa-i scoti din necazuri, sa-i vindeci de boli. Cine se sacrifica de dragul celorlalti, ajunge sa nu mai aiba dreptul sa fie singur sau impreuna cu familia lui, sa se ocupe de treburile lui, sa oboseasca, sa nu stie, sa greseasca. Slabiciunile omenesti arunca o umbra asupra omului care se sacrifica.

     Numai la gandul ca se conteaza pe el intr-o anumita problema si ca cutare sau cutare au incredere in el poate sa apara o oboseala de neinvins, care, literalmente, il face sa cada de pe picioare. Trezindu-se a doua zi cu gandul la aceleasi lucruri, ajunge  intr-o stare de vlaguiala, chiar intr-un fel de letargie, incat ii vine sa lase totul balta caci oricum nu mai are putere sa indeplineasca  dorintele tuturor.

 

Pe masura ce trece timpul este tot mai greu sa ramai acel parinte de care copiii sa fie multumiti. Cu cat viata devine mai buna, cu atat creste si nemultumirea tinerei generatii fata de toti si de toate. Intotdeauna omul vrea ce nu are! Daca este rau, el vrea sa fie bine. Daca este bine, vrea si mai bine. Daca este mai bine, vrea mai rau.

Intr-un final apare criza. Parintele, desi are cele mai bune intentii, ajunge la convingerea  ca, vezi Doamne, este mai fericit cel care nu are copii.

 

Cand am chiar si cea mai mica problema cu sanatatea, eu consider ca este un dar ceresc care ma invata sa ii inteleg corect esenta.

Naivitatea ii poate aduce omului suferinte fizice.

Egoismul ii poate aduce suferinte spirituale.

 

„Ego-ul” cel mai trufas este caracteristic pentru indivizii din societatile prospere care nu au realizat nimic in viata lor. Cu cat au realizat mai putin cu propria lor minte si cu propriile lor maini, cu atat sunt mai aroganti. Acesti paraziti il privesc de sus pe muncitorul calificat venit din tarile in curs de dezvoltare si nu dau doi bani pe un profesor, desi asteapta ajutor de la amandoi.

 

Lipsa de solutii provoaca slabirea muschilor netezi. In functie de ei pot sa slabeasca toate tesuturile, pana si creierul. Daca lipsa de solutii, starea de impas are legatura numai cu munca intelectuala, acest lucru se va manifesta numai in creier. Daca starea de impas are legatura cu oricare alt scop, atunci, in afara de muschii netezi din creier, vor slabi si muschii netezi din zona corespunzatoare a corpului si ca urmare nici muschii striati nu vor mai avea tonus si capacitate de functionare. In zona in care vasele de sange s-au dilatat ajunge mai mult sange decat ar fi necesar, dar intrucat acesta nu mai circula, foamea de oxigen si insuficienta de substante nutritive apar si in creier. Mult mai rau stau lucrurile daca persoana respectiva nu a stiut niciodata sa aiba incredere in ea si nici macar nu stie ce poate sa insemne acest lucru. Ea presupune ca traieste dupa capul ei, dar se dovedeste ca traieste dupa cum ii canta altii.  Si lucrul acesta o duce la disperare.

 

Senzatia de nonsens pe care o are omul inteligent provoaca dilatarea ventriculelor din creier, ceea ce de multe ori se manifesta prin pierderea vederii, de parca ar vrea sa ii spuna omului: nu mai vezi niciun rost in aceasta viata. Elibereaza-te de senzatia de lipsa de rost, de nonsens si vei simti ca viata are intotdeauna un rost. Si atunci vei si vedea ca asa si este. Vei vedea oameni care inca nu sunt pregatiti pentru ce tu stii deja, dar nu vei considera ca sfaturile lor sunt lipsite de sens. Pur si simplu vei intelege ca nu a sosit vremea lor si te vei linisti sufleteste. Nu te vei mai agita si nu te vei mai panica. Iar daca apare vreo problema, vei vedea ca este mult mai bine sa o privesti cu calm, fara istericale.

Anul aparitiei: 2019
Nr. pagini 256
Format 13/20
 

OPINIA CITITORILOR