In istoria muzicii romanesti de la sfarsitul veacului trecut, George Dima ocupa un loc de frunte. Alaturi de Iacob Muresianu, ramane figura cea mai luminoasa si mai reprezentativa din Ardeal.

Nascut la 28 septembrie/10 octombrie 1847 in Scheii Brasovului, George Dima - ultimul din cei patru copii ai lui Nicolea si Zoe Dima - a cunoscut o copilarie trista, ramanand, de mic, orfan de tata. Dupa ce a urmat liceul real din Viena - unde a fost sprijinit de fratele sau cel mai mare, Pandeli - si-a facut studiile de specialitate la Politehnica din Karlsruhe (Germania). Din aceasta perioada incep preocuparile muzicale ale lui Dima. La inceput, a luat lectii de canto cu Heinrich Giehna, apoi si-a continuat studiile cu Otto Uffmann, la Viena. Dornic de a se consacra exclusiv muzicii, George Dima a trecut la Graz, unde, indrumat de Ferdinand Thieriot, a patruns in tainele armoniei si contrapunctului.
Cariera de muzician si-a inceput-o in Germania ca interpret de lieduri si arii din oratorii. Inapoiat in patrie, George Dima a dat numeroase concerte vocale in mai toate orasele ardelene, dobandind un frumos renume artistic care se pare la dus - pentru o scurta perioada de timp -la angajarea tanarului bas la operele din Klagenfurt si Zurich.
In anul 1874, Dima a fost numit profesor de muzica la scolile centrale romane din Brasov. Acum incepe munca sa neobosita pentru ridicarea invatamantului nostru muzical. Setea de a cunoaste tot mai mult, de a se perfectiona, precum si hotararea de a se ocupa intens de cornpozitie i-au indreptat din nou pasii spre strainatate. Intre anii 1878-1880, George Dima a urmat contrapunctul, fuga si cornpozitia la Conservatorul din Leipzig, cu vestitii pedagogi Jadassohnn, Rebling, Reinecke lu Rust.
Inapoiat in tara, Dima a fost chemat in anul 1881 la conducerea"Reuniunii de muzica si cantari" din Sibiu unde va ramane aproape doua decenii. Aici a scris compozitorul liedurile si cantecele populare pentru voce si pian, marile lucrari vocal simfonice Hora si Mama lui Stefan cel Mare si cele mai de seama creatii religioase. La Sibiu si-a desfasurat practica pedagogid in cadrul Seminarului"Andreian". Tot in vechiul oras a cunoscut Dima una din marile sale satisfactii morale: i s-a incredintat conducerea corului sasesc"Mannergesang Verein", fapt unic in istoria muzicii germane din Ardeal. Dar se pare ca viata de familie la care tinea foarte mult I-a determinat, in anul 1899, sa revina in orasul natal.
La Brasov; George Dima a desfasurat o rodnica activitate ca dirijor al"reuniunii" locale si ca profesor al liceului"Andrei Saguna". Pe langa spectacolele de opera cu o noapte in Grenada de Kreutzer si Cavaleria rusticana de Mascagni, George Dima a dat periodic concerte de inalta tinuta artistica, starnind admiratia nu numai a localnicilor, ci si a celor de peste munti.
Razboiul mondial i-a adus intemnitarea, pe timp de 15 luni, la Cluj, de catre autoritatile austro-ungare, fiindca"complotase cu dusmanul". In realitate militase prin creatia sa pentru libertatea romanilor asupriti. Dupa eliberare i s-a incredintat conducerea Conservatorului de arta dramatica si muzica din capitala Ardealului pe care I-a ridicat la nivelul celor mai deseama institutii de arta din tara. George Dima a murit la Cluj in ziua de 4 iunie 1925, la varsta de 78 de ani.
Creatia cornpozitorului, destul de ampla, este esentialmente vocala. Cantecul popular a avut un rol covarsitor asupra intregii sale opere. Maiestria de tratare corala a lui George Dima, pare a nu fi fost egalata de niciunul dintre cornpozitorii nostri clasici din veacul trecut. Stapan pe armonie si contrapunct, avand o mare experienta in conducerea vocii (el insusi un cantaret de prim rang) si un deplin mestesug in acompaniamentul pianului, George Dima ne-a lasat modele de perfectiune in domeniul liedului si corului. Nu mai putin talentat a fost ca traducator si ca poet, fapt care ne-a permis sa mostenim o bogata colectie de cantece in limba germana.
In volumul de fata am urmarit sa inmanunchem cateva din lucrarile sale cele mai reprezentative. Am pus accentul pe liedurile si corurile populare (unele chiar din folclorul slovac), fara a lasa deoparte admirabilele pagini pe versuri de Eminescu, Cosbuc, Alecsandri si Bolintineanu. Printre lucrarile prezentei colectii se afla si unele piese corale mai ample (Hora, Mama lui Stefan cel Mare), spre a putea satisface, pe de-o parte, nevoile formatiilor cu experienta, iar pe de alta parte spre a oferi si cercetatorului o imagine cat mai cornpleta asupra valorii artistice a operei compozitorului.
Editarea, pentru prima oara, a unui volum mai cuprinzator din lucrarile lui George Dima inseamna un omagiu adus inaintasului muzicii noastre cu prilejul implinirii a 11 decenii de la nasterea sa si, in acelasi timp, un nou exemplu de valorificare a patrimoniului nostru artistic.

Anul aparitiei: 2014