Giuseppe Gariboldi s-a nascut la 17 martie 1830, in localitatea italian a Macerata, unde a urmat si primele studii muzicale (flaut si armonie) sub indrumarea lui Giuseppe d'Aloe si a lui Domenico Concordia, unul dintre cei mai straluciti maestri de canto din provincia Le Marche. La numai 17 ani, Gariboldi isi incepe cariera de artist: intre 1847 si 1856 va fi angajat ca prim flautist de cele mai importante teatre de opera de la acea vreme din Le Marche, remarcandu-se prin talent si virtuozitate. Astfel, in 1853, in cursul reprezentarilor operei Falsificatorii de bani a lui Lauro Rossi, tanarul flautist isi entuziasma publicul cu executia variatiunilor pe teme din Carnavalul de la Venetia de Rossini. Cunoscut si admirat la Bologna, Livorno, Florenta si in alte mari orase italiene, Gariboldi apare in martie 1855 intr-un concert la Roma pentru ca, dupa ianuarie 1856, sa inceapa un lung turneu de concerte care-l vor purta de la Nisa si din sudul Frantei pana la Paris.

Reintors pentru scurta vreme la Milano, prin 1859, face cunostinta cu compozitorul Lauro Rossi, caruia ii va dedica culegerea de 40 de piese intitulata Mica scola de muzica de ansamblu si de acompaniament pentru pian si flaut sau vioara, ad libitum. Timp de trei ani, va da concerte in Europa, mai cu seama in Belgia si Olanda, inainte de a se intoarce la Paris, unde se va si stabili, continuand sa concerteze in strainatate, in tari ca Austria sau Anglia. Anii 1860 sunt, pentru Gariboldi, anii recunoasterii deosebitului sau talent de catre public si specialisti: stau marturie, in acest sens, numeroasele recenzii si articole pe care muzicianul le-a adunat intr-un album si care vorbesc pe larg despre inzestrarea sa ca intrepret, pedagog si dirijor.

In 1871, dupa razboiul franco- prusac in timpul caruia se inroleaza in Crucea Rosie, Gariboldi, ajuns la apogeul carierei, este angajat la Colegiul Rollin ca profesor de flaut si de compozitie. Va ocupa aceasta catedra timp de 24 de ani; in iulie 1895, Gariboldi si sotia sa, Elmira Thomas, se intorc definitiv in Italia, stabilindu-se la Castelraimondo. In 1880, participa la Congresul literar si artistic de la Lisabona, unde este ales membru al Comitetului Executiv pentru pregatirea Congresului de la Viena din 1881, congres la care va milita ferm pentru apararea drepturilor de autor. Operele sale vor fi ins crise in registrul international de copyrigt in 1884.

In numarul din 18 aprilie 1885 din periodicul londonez The Musical World apar cronicile a doua concerte date de Gariboldi la Royal Theater, in cadrul carora au fost executate, sub propria lui bagheta, doua dintre cornpozitiile sale pentru orchestra.
Ultima perioada a vietii sale, petrecuta la Castelraimondo, este O perioada de tihna si seninatate, Giuseppe Gariboldi moare la 12 aprilie 1905, in urma unei pneumonii. Ramasitele lui au fost incinerate la Perugia, ca o dovada a puternicului sau anticlericalism, si inmorrnantate in cimitirul Camerino.

Gariboldi este autorul a peste 420 de piese de diferite genuri -intre care trei opere de succes -, publicate de editori din Paris, Milano, Torino, Florenta, Londra, Viena, Bruxelles, Berlin, Leipzig, Brunswig, Bremen sau Lubeck. A fost decorat cu Crucea de Cavaler al sfintilor Mauriciu si Lazar, cu Crucea Coroanei Italiene, a fost Ofiter al Instructiei Publice si al Academiei Franceze.


Nr. de pagini: 33
Anul aparitiei: 2013