Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu- ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine.

Cartile din seria "OSHO” prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane.

"Bucuria este antidotul pentru frica. Frica apare daca nu te bucuri de viata. Daca te bucuri de viata, frica dispare. Asa ca incearca sa fii pozitiv si sa se bucuri mai mult, sa razi mai mult, sa canti si sa dansezi mai mult.” - OSHO

Frica este la fel de lipsita de substanta precum o umbra, dar ea exista. Si umbra exista - lipsita de substanta, negativa, dar exista -, iar uneori umbra poate avea un impact urias asupra ta. intr-o jungla in care se apropie noaptea, te poti speria pana si de umbra ta. intr-un loc izolat, pe o carare singuratica, o poti lua la goana din cauza propriei tale umbre. Fuga ta va fi reala, dar cauza ei va fi lipsita de substanta.

   Poti fugi de o funie gandindu-te ca este un sarpe; daca te vei intoarce si vei privi cu atentie, vei rade pentru ca totul ti se va parea stupid. Dar oamenii se tem sa vina in locuri in care exista frica. Oamenii sunt mai speriati de frica decat de orice altceva, pentru ca insasi existenta fricii iti zdruncina temeliile.

Cuprins:

1. Sa intelegem frica... 9
De unde vine frica? Unde se duce ea?... 15
ingropat de viu... 20
Atat de multe de facut, atat de putin timp... 27
intelegerea e cheia... 34
Nesiguranta divina... 39

   2. Speriat de moarte - explorarea radacinilor fricii... 42
Realitati: Estul si Vestul... 59
Psihologic versus fizic... 73
Cunoscut versus necunoscut... 84
Frica de viata... 93

   3. Incertitudine si necunoscut - misterul increderii... 99
De la cunoastere la inocenta... 103
increderea in vocea interioara... 105
Misca-te asa cum te face iubirea sa te misti... 111
Scufundarea in vid... 120
inchisoarea lui "eu"... 126

   4. Alege sa faci dragoste, nu sa te temi - increderea in sine si in ceilalti... 134
Frica de intimitate... 138
Frica de tine insuti... 144
Cealalta latura a iubirii... 149

   5. Gasirea unei cai spre neinfricare - observatii si meditatii... 157
Nu mai fugi... 161
Preocupat de sine sau constient de sine?... 162
Teama de a ramane tacut... 163
Cand ceva te sperie, patrunde in acel lucru... 165
Ai grija la cele doua extreme... 167
Nu te grabi... 168
Nu face din curaj un tel... 170
Teama de a expira... 172
Daca simti frica, accept-o... 175
Nimic de pierdut... 179
Bucuria este antidotul... 182

Fragment:

Vei fugi din ce in ce mai departe de tine in cautare de ceva care sa te poata scapa de frica, de paranoia, de moartea ta. Dar cu cat esti mai departe, cu atat mai mare va fi frica, cu atat mai mare va fi paranoia, cu mult mai coplesitoare va fi moartea. E mai bine sa te indrepti spre interiorul tau si sa descoperi adevarata ta fiinta.
   E logica simpla, aritmetica simpla: inainte sa cauti oriunde altundeva, cauta in tine insuti. Lumea e vasta, te vei pierde in cautari... asadar, priveste in tine in primul rand; poate ca ceea ce cauti e deja acolo. Si toti oamenii iluminati ai lumii sunt absolut de acord ca este acolo, fara nici o exceptie.

   Este singurul adevar stiintific care nu are exceptie - care a ramas neschimbat, oricat am cauta in trecut. Vei vedea ca cei care s-au cunoscut pe ei insisi au declarat dintotdeauna: "Suntem nemuritori; suntem fara de moarte. Viata nu cunoaste sfarsit".

   Asa ca, mai intai, patrunde in tine. Doar o strafulgerare a propriei tale nemuriri, si va fi ca si cum te-ai trezi dintr-un cosmar. Toate temerile dispar, si in locul fricii nu vei gasi decat beatitudine pura, bucurie pura - doar flori care te vor invalui cu parfumul eternitatii.

   Atat de multe de facut, atat de putin timp

   Am devenit constient de faptul ca timpul imi provoaca foarte multa anxietate. Te-am auzit spunand ca constiinta timpului creeaza frustrare, dar ma intreb daca exista ceva in noi ce se poate numi teama de timp?

   Aceasta este singura teama care exista: teama de timp. Teama de moarte este tot o teama de timp, pentru ca moartea opreste timpul. Nimeni nu se teme de moarte - cum te poti teme de ceva ce nu ai cunoscut? Cum iti poate fi frica de ceva absolut necunoscut, nefamiliar, strain? Frica nu poate exista decat in legatura cu ceva ce este cunoscut. Nu, atunci cand spui "Mi-e frica de moarte", nu iti este frica de moarte - fiindca n-o cunosti! Cine stie? - moartea ar putea fi mai buna decat viata.

   Teama nu este de moarte, teama este de timp.
   in India, folosim acelasi cuvant pentru ambele. Kala inseamna timp, dar kala inseamna si moarte. Avem un singur cuvant si pentru timp, si pentru moarte. E semnificativ, cuvantul kala este semnificativ, foarte semnificativ, pentru ca timpul este moarte, iar moartea nu este altceva decat timp.

   Trecerea timpului inseamna trecerea vietii. Apare teama, in Occident, teama este mult mai acuta: a devenit aproape cronica. in Orient, teama aceasta nu este atat de mare, iar mptivul este acela ca Orientul crede ca viata continua la infinit; moartea nu este sfarsitul; viata aceasta nu este singura viata; au fost mii si mii de vieti in trecut si vor fi mii si mii de vieti in viitor. Nu e nici o graba. De aceea, Orientul este lenes: nu e nici o graba! De aceea, in Orient nu exista constiinta timpului - cineva spune, Voi veni la ora cinci fix", si nu vine deloc. Nu simte nici o responsabilitate fata de timp, iar tu astepti si astepti, si persoana ajunge cu o intarziere de patru, cinci ore si spune "Care e problema? Ei si ce?"


... sa fii sigur de viitor - nici macar de moarte, nici macar de sinucidere, ce sa mai spunem de viata? Viata este un fenomen atat de complex; cum poti fi sigur? Orice este posibil si nimic nu e sigur.

    Daca ti-e frica, e totul la nivel psihologic. Trebuie facut ceva in privinta mintii tale. Si daca ma intelegi cum trebuie, iti vei da seama ca meditatia nu este decat un efort de a privi realitatea fara ochii mintii - pentru ca acesta este singurul mod de a privi realitatea. Daca mintea este prezenta, ea corupe realitatea, o distorsioneaza. Lasa mintea deoparte si priveste realitatea direct, imediat, fata in fata, si nu vei avea nici o problema. Realitatea nu a cauzat probleme nimanui. Sunt aici, tu esti aici - nu vad nici o problema. Daca ma imbolnavesc, ma imbolnavesc. Pentru ce sa ma ingrijorez? De ce sa fac atata caz de asta? Daca e sa mor, mor.

   O problema are nevoie de spatiu. in momentul prezent, nu exista spatiu. Lucrurile doar se intampla, nu ai timp sa te gandesti la asta. Te poti gandi la trecut pentru ca exista o distanta; te poti gandi la viitor, exista o distanta. De fapt, viitorul si trecutul sunt create doar pentru a ne oferi spatiu sa ne ingrijoram. Si cu cat ai mai mult spatiu, cu atat esti mai ingrijorat.

   in culturi precum cea a Indiei, oamenii sunt chiar mai ingrijorati, fiindca ei se gandesc la viata viitoare si apoi la cea de dupa aceea, si tot asa, la nesfarsit - "Ce are sa se intample in viata viitoare?" Cand cineva e pe cale sa faca ceva, el se gandeste nu numai la consecintele care vor aparea aici si acum, ci se gandeste: "Ce karma am sa acumulez pentru viata mea viitoare?" Acum va fi si mai ingrijorat. O persoana intr-o cultura cum e cea a Indiei are mai mult spatiu.

   Cum va umple acel spatiu? il va umple cu din ce in ce mai multe probleme. ingrijorarea este o metoda de a umple spatiul gol al viitorului.

   Durerea fizica nu este o problema - cand este acolo, este acolo, cand nu e acolo, nu e. O problema se naste atunci cand ceva nu este acolo, si vrei sa fie acolo, sau cand ceva este acolo, si nu vrei sa fie acolo. Acestea sunt probleme psihologice: "De ce exista durerea asta acolo?" Acum e totul la nivel psihologic. Cine poate spune de ce este durerea acolo? Nimeni nu poate raspunde. Explicatii pot fi date, dar acelea nu sunt cu adevarat raspunsuri.

   Explicatiile sunt simple. Este foarte simplu - durerea este acolo pentru ca placerea este acolo. Placerea nu poate exista fara durere. Daca vrei o viata lipsita de durere, va trebui sa duci o viata complet lipsita de placere; cele doua vin impreuna la pachet. Nu sunt doua lucruri distincte; sunt un singur lucru - nu sunt diferite, nu sut separate si nici nu pot fi separate.

   Asta face omul de secole, separa, incearca sa traiasca toate placerile lumii fara nici o durere. Dar nu este cu putinta. Cu cat ai mai multe placeri, cu atat ai mai multe dureri. Cu cat e mai inalt varful, cu atat mai adanca va fi valea ce-l inconjoara. Nu vrei vai, dar vrei piscuri inalte? Piscurile nu pot exista in cazul asta; pot exista doar alaturi de vai. Valea nu este decat un context care face sa fie posibil piscul. Cele doua sunt unite.

   Vrei placere si nu vrei durere. De exemplu, iubesti un barbat sau o femeie, iar cand persoana respectiva este cu tine, esti fericit. Acum, ai vrea sa fii fericit de fiecare data cand e cu tine, dar cand pleaca nu vrei sa te doara. Daca esti...

... sunt reflexii ale acesteia. Toate celelalte frici pot fi reduse la una singura: frica de moarte, frica de faptul ca "intr-o zi va trebui sa dispar, intr-o zi va trebui sa mor. Acum sunt, dar vine ziua in care nu voi mai fi" - asta sperie, asta este frica.

   Pentru a evita aceasta frica, actionam in asa fel incat sa traim cat mai mult posibil. Si incercam sa ne asiguram vietile - facem compromisuri, ne punem la adapost din ce in ce mai mult, ne protejam, din cauza fricii. Devenim paralizati, deoarece cu cat esti mai in siguranta, cu atat esti mai "protejat", cu atat esti mai putin viu.

   Viata exista in incercari, in crize, viata are nevoie de insecuritati. Ea creste in solul insecuritatii. De fiecare data cand te simti nesigur, iti vei da seama ca esti mai viu, mai alert. Tocmai de aceea multi oameni bogati devin obtuzi; un fel de stupiditate si de apatie ii inconjoara. Sunt in siguranta, nu infrunta nici o provocare. Sunt atat de in siguranta, incat nici nu au nevoie de inteligenta. Sunt in siguranta deplina - de ce ar avea nevoie de inteligenta? Inteligenta este necesara atunci cand exista o provocare.

   Asa ca, din cauza fricii de moarte, tanjim dupa siguranta, dupa un cont bancar, tanjim dupa asigurari de viata, mariaje, o viata "aranjata", o casa. Facem parte dintr-o tara, aderam la un partid politic, urmam o biserica - devenim hindusi, crestini, mahomedani. Toate astea sunt moduri de a cauta siguranta. Sunt metode de a gasi un loc de care sa apartinem - o tara, o biserica.

   Si din cauza acestei frici, politicienii si preotii te exploateaza. Daca nu te temi, nici un politician si nici un preot nu te poate exploata. Numai prin frica te pot exploata, pentru ca iti promit ca iti vor oferi ceea ce au pentru a te face sa te simti in siguranta: "Aceasta este garantia sigurantei tale. Promit". Poate ca bunurile nu vor fi niciodata livrate, asta e altceva, dar promisiunea exista, iar promisiunea ii face pe oameni sa se lase exploatati si oprimati. Promisiunea ii tine pe oameni legati.

   Odata ce ai cunoscut vidul interior, nu mai ai de ce sa te temi, pentru ca moartea s-a intamplat deja. in acel vid ea a avut loc. Ai disparut in acel vid, cum te-ai mai putea teme? De ce? De cine? Si cui i-ar mai putea fi frica? in acel vid dispar toate temerile, pentru ca moartea s-a intamplat deja. Acolo moartea nu mai este posibila. Simti un fel de absenta a mortii, a timpului. Eternitatea a sosit. Acum nu mai cauti siguranta; nu este nevoie.

   Aceasta este starea unui sannyasin; o stare in care nu mai ai nevoie sa faci parte dintr-o tara, dintr-o biserica sau din alte asemenea stupiditati.

   Doar atunci cand ai ajuns la starea de nimic interior poti sa fii tu insuti. Pare un paradox...
   Nu ai nevoie sa faci nici un compromis, pentru ca din teama si avaritie faci compromisuri. Si poti trai razvratit pentru ca nu ai nimic de pierdut. Poti deveni o razvratire; nu ai de ce sa te temi. Nimeni nu te poate ucide, deja ti-ai facut tu insuti asta. Nimeni nu mai poate lua nimic de la tine; ai renuntat la tot ceea ce ti-ar putea fi luat. Acum esti in vid. Esti vidul; de aici, fenomenul paradoxal care face ca in vid sa rasara siguranta, stabilitatea, pentru ca moartea nu mai este cu putinta.

   Iar odata cu moartea, dispare si timpul. Cu moartea dispar toate problemele create de moarte si de timp. in urma...

Nr. de pagini: 192
Anul aparitiei: 2016