„Cu referire la o configuratie pe care o socotesc exemplara pentru ceea ce numesc filozofia cercetatorului, si anume intelegerea fizicii cuantelor elaborata cu precadere de Niels Bohr si Werner Heisenberg, numita si interpretarea de la Copenhaga, voi urmari cateva obiective strans legate intre ele. Unul dintre ele este de a arata ca ceea ce distinge fizica cuantelor ca atare de intelegerea fizicii cuantelor este ceea ce desparte o realizare majora a cercetarii de reflectii asupra semnificatiei acesteia. Distinctia este aceea dintre o contributie stiintifica si una de natura filozofica. Un alt obiectiv pe care l%u2011am urmarit este de a arata ca filozofia cercetatorului si filozofia conventionala a stiintei reprezinta doua niveluri distincte ale discutiei filozofice. Intre filozofia generala a stiintei si interpretarea de la Copenhaga a fizicii cuantelor au existat, desigur, anumite interferente. Fizicienii teoreticieni care au fost activi in elaborarea si apararea acestei interpretari au avut anumite lecturi filozofice si, desigur, contacte cu filozofi ai stiintei. Voi sustine insa ca influenta orientarilor din filozofia generala a stiintei asupra interpretarii de la Copenhaga a fost mult mai slaba decat au presupus multi autori care au discutat aceasta tema.“ — MIRCEA FLONTA

OPINIA CITITORILOR