"O bunica e o comoara la casa omului, iar povestile ei sunt neasemuite, iar asta o stii la fel de bine ca si mine. De unde o stiu eu insa? Pai, stai putin si gandeste-te, n-oi fi fost cumva, odata, si eu copil? Asa, ca tine? Acum, ca vorbim de acelasi lucru, hai sa vedem ce-o face pe bunica asa de indragita! E mai mereu prin preajma ta? Este! Are ea rabdare cu tine, cu toate sotiile de care te tii, cu mancatul, cu imbracatul si cu mersul la culcare? Pai, are! Te-nvata ea numai de bine in viata? O face si pe-asta! Ei, si-acum e-acum! Stie ea povesti? Are o tolba plina, cum se si spune prin povestile alea, si le si deapana ca nimeni alta! Iar tu nu te mai saturi ascultandu-le. Stiu, asa mi s-a intamplat si mie odinioara. Dar ia sa te mai intreb un lucru! Tu cum faci cand bunica nu-i acasa si ti-ai dori sa asculti una din povestile ei grozave? Eu, unul, puneam mana pe-o carte, careia ii si ziceam... CARTEA-BUNICA. O deschideam si n-o lasam din mana decat atunci cand ma fura somnul. Acesta mi-era leacul in lipsa bunicii si-a povestilor ei maiastre. Cum "n-ai niciuna prin casa"? Dar una de la mine ma lasi sa-ti imprumut? E una nu c-o poveste, ci cu trei, cu printi, balauri si printese si un domnitor viteaz. Una care sa te faca sa visezi inca inainte de-a apuca s-adormi. Nerabdator sa te si apuci de ea? Pai, e chiar asta, pe care-o tii acum in mana. Intoarce-o si citeste-o pe-ndelete!"