Cu acelasi monah - Parintele Nicodim - s-a mai intamplat si altceva. Era odata la Catisma Sfantului Iacob, Fratele Domnului, impreuna cu un ierornonah. Discutand mult despre diferite probleme duhovnicesti, fara a-si da seama au lungit discutia pana seara tarziu. Cand au terminat, Parintele Ilarion a spus:

- Acum sa mergeti, cu ajutorul lui Dumnezeu!

Noaptea era intunecata - fara luna - si ei se nelinisteau, gandindu-se cum vor merge pe un intuneric asa de mare. Din respect insa pentru Staret n-au indraznit sa graiasca impotriva si au pornit. Indata ce au ajuns la iesirea din catisma si au inceput sa coboare spre cararea abrupta si serpuitoare, a stralucit brusc o lumina puternica, de parca era pranzul. Astfel au ajuns pana la Manastirea Dionisiu.

Intr-o vreme in care bantuia holera, cand peste tot in jurul Sfantul Munte era carantina (pentru control medical), un vartej a adus la Manastirea Dionisiu un vapor plin cu mireni. Calatorii au voit sa ancoreze si sa astepte la arsana pana ce va trece furtuna. Din cauza epidemiei, monahul de la arsana nu putea sa-i lase sa astepte la tarm fara binecuvantare; egumenul a dat porunca sa nu le ingaduie a ramane, ci sa mearga la Dafni pentru control. Oamenii s-au straduit sa explice ca, din cauza furtunii si a nopt11 - deja se intuneca - n-ar putea sa pluteasca pana acolo. Aceasta era vadit, dar au fost refuzati categoric si li s-a impins barca inapoi spre larg. Astfel, cu mare greutate au fost nevoiti sa vasleasca pana la manastirea vecina.

Cativa din obste s-au razvratit impotriva egumenului si au mers la Parintele Ilarion sa-i povesteasca ce s-a intamplat. Acesta i-a linistit si le-a spus ca Domnul il va pedepsi pe egumen pentru a se infelepti; va ingadui sa fie lovit de o boala dureroasa care va tine trei zile. De asemenea, deoarece si alti monahi s-au invoit la indepartarea barcii, se va petrece si o alta nenorocire spre folosul tuturor.

Intr-adevar, dupa trei zile egumenul s-a imbolnavit de gat si suferea atata, incat isi exprima durerea gemand. Cand s-a intremat, cativa din obste au plecat la pescuit, luand cu ei toate navoadele manastirii.

Ziua era linistita, dar deodata a izbucnit un vartej si atat s-a tulburat marea, incat monahii au cazut in barca si au ramas ca paralizati. In continuare, apele i-au aruncat la tarm, barca s-a facut o mie de bucati, navoadele s-au pierdut, iar pescarii de-abia s-au salvat. Nenorocirea insa nu s-a terminat. Si alta barca, care plecase s-o ajute pe prima, a fost rasturnata de furtuna si s-a scufundat.

Nr. de pagini: 414
Anul aparitiei: 2008