Fiinta eterna si fiinta finita, cel mai important studiu filosofic al lui Edith Stein, este realmente o incercare de ascensiune catre sensul fiintei, dupa cum lasa de inteles subtitlul cartii.

Problema fiintei - considerata de Heidegger fundamentala in filosofia occidentala - e incarcata de tensiuni terminologice si conceptuale care fac in mod intrinsec parte din continutul acestei cercetari caracterizate de o complexa stratificare lingvistica.

Scopul autoarei a fost acela de a asimila traditia metafizica aristotelic-tomista si de a o pune in dialog cu reflectiile care izvorau din analizele scolii fenomenologice husserliene. Argumentele acestei opere se desfasoara in mod parabolic pornind de la analiza fiintei reale si esentiale, (cap. II-V) pentru a ajunge la sensul fiintei (cap. VI), intorcandu-se apoi, in mod analitic, asupra fiintei Treimii (cap. VII) si asupra temeiului fiintei individuale (cap. VIII).

Nu exista problematica filosofica care sa nu fie atinsa si cercetata in legatura cu etapele principale ale istoriei gandirii occidentale. Elementele care tin de actualitatea filosofiei lui Edith Stein sunt, intre altele, reevaluarea exigenta a posibilitatii unei filosofii crestine, aducerea in discutie a problemei fiintei dintr-o dubla perspectiva, deopotriva fenomenologica si scolastica, confruntarea permanenta si critica a ratiunii cu credinta. In cele doua anexe ale lucrarii, autoarea se angajeaza, mai intai, intr-o confruntare curajoasa intre gandirea heideggeriana si filosofia tomista, pentru ca apoi, pornind de la Castelul interior, opera mistica a Sfintei tereza de Avila, sa readuca in discutie problema sufletului, o problema pe deplin absenta din psihologia moderna.

OPINIA CITITORILOR