Intr-un gen in care regulile literaturii sunt sistematic boicotate si insasi ideea de a face literatura este interzisa, exista un numar de clauze (conventii) care fac posibila functionarea textului. Si, daca exista un mecanism de functionare, exista si posibilitatea de a stabili o poetica. Asadar: o retorica a negatiei retoricii, o arta poetica a refuzurilor, o conventie care denunta toate conventiile literaturii. Jurnalul intim sfarseste prin a deveni o fictiune. Fictiunea nonfictiunii...

Europa are mari„intimisti", la Vest si la Est. De la Samuel Pepys pana la Stendhal si, de aici, la Amiel si Tolstoi, si mai departe: Gide, Virginia Woolf, Kafka, Junger, Musil, Pavese, Julien Green pana la romanul Eliade si polonezul Gombrowicz, se intinde o vasta literatura subiectiva care, ignorata de critica literara, incearca sa-si defineasca domeniul si sa patrunda in salonul literaturii... Strigatul ei de lupta este indemnul pe care Gide (marele provocator si marele reformator al genului) si-l da siesi:„indrazneste sa fii tu insuti"...

Contrar opiniei lui G. Calinescu („jurnalul este o prostie"), romanii au manifestat de timpuriu interes pentru acest gen de sertar si au dat un numar mare de jurnale intime care pot fi citite, nu numai pentru interesul lor documentar, dar si pentru ele insele, ca scrieri literare subiective. Analizez in cartea de fata aproximativ 50 de jurnale si incerc sa determin ce forme ia„diarismul" intr-o cultura a pudorii, cum este cultura romana.


Anul aparitiei: 2005
Format: 14. 7X20. 5
Nr. pagini: 1136