M-am incurcat intrucatva in itele acestui roman (care nu-i un roman ca celelalte, va spun clar!), dar, e tot ce-am recuperat in doua saptamani de spitalizare la Ana Aslan. Nu vreau sa va insel asteptarea...
Dar azi am avut bucuria s-o vad pe Luminita in zarea de la capatul tunelului cu noua mea carte in mana. Chit ca personajele feminine la mine se numesc Maria, ii fac eu loc si Luminitei pe undeva, in editia doua!
Cum ziceam starea mea s-a imbunatatit simtitor. Atent la scris, ma uitam pe fereastra si de sub panzele catamaranului unui nor, ca niste gusteri zglobii inchipuiti/inchipuite, ieseau inlantuiti/inlantuite literele titlului romanului meu, sa-si etaleze deschis la soare epiderma.
 FERMA DE GUSTERI, cu litere mari si verzi de tipar. Am deja titlul. E ca si cand romanul s-a scris si a ajuns la librar.