Exprimarea in plan material a realitatilor dumnezeiesti, adica exprimarea inexprimabilului, a fost dintotdeauna o lucrarea anevoie de patruns cu mintea, mai ales atunci cand unii carturari au incercat - zadarnica stradanie! - sa dezlege cu stiinta filosofiei si a filologiei tainele acestei infiripari. Cei intelepti insa au stiut sa nu se avinte dincolo de pragul smeritei-cugetari si, cu toate ca s-au dovedit in fata lumii intregi a fi deopotriva straluciti calofili si filosofi, cu luare-aminte la fiecare  silaba scrisa sau rostita, menita si sa adauge cunoastere, dar si sa placa urechii, au aratat fara urma de indoiala care este locul cuvenit acestui fel de a teologhisi.

OPINIA CITITORILOR