Gladys Aylward (1902-1970), pe propriile ei economii, pleaca in misiune in China fara a avea sprijinul unei societati de misiune. Anul plecarii, 1932, a fost un an in care razboaiele civile si incercarile de expansiune ale diferitelor puteri au sfasiat structura taarii bazata pe traditie si obiceiuri.

Mandarinul Yangcheng o insarcineaza sa verifice executia unui ordin guvernamental si astfel are posibilitatea de a intra in fiecare sat si de a-i invata pe oameni despre credinta in Hristos.

In timpul ocupatiei japoneze a ajutat mai mult de o suta de copii sa treaca muntii spre regiunile neocupate de peste raul Huang Ho. A fost totodata si un martor de incredere al martiriului bisericii crestine chineze in timpul consolidarii puterii comuniste. A slujit in tabere de refugiati, in inchisori, intr-o colonie de leprosi, printre studenti si calugari budhisti, dar numele ei este amintit cu cea mai mare recunostinta de catre sutele de copii orfani, abandonati, pe care i-a salvat de la foamete, adesea cu pretul privarii propriei persoane.

Gladys Aylward a devenit cetatean chinez si a ramas pana la sfarsitul vietii o slujitoare credincioasa a poporului in mijlocul caruia a ales sa-si traiasca viata. A murit pe Insula Taivan. Azilul de copii din Taipei ii poarta si astazi numele. Cartea din fata este prima biografie a lui Gladys Aylward publicata tn limba romana.

OPINIA CITITORILOR