A trait aici, in exil– cum zice el– intre 13 si 33 de ani, cu o pauza de doi ani (1938-1940), cand a stat in Franta ca bursier, a citit (nu numai in limba romana, evident), a comentat cartile pe care le-a citit, a pus in discutie toate modelele, le-a contestat, a urmat generatia sa, apoi s-a despartit, in fine, n-a ramas niciodata, el, ca individ, in afara discursului critic.

 

A definit obiectivitatea in critica literara ca o forma organizata a subiectivitatii si a sustinut totdeauna ca, inainte de a fi Altul, Eu este el insusi, irepresibil, inconturnabil. in Nu si in eseurile ce urmeaza experimenteaza o forma de critica literara pe care, dupa o formula mai noua, am putea o numi, dupa modelul„ego istoriei”, ego critica. Un discurs, cu alte vorbe, in care subiectul (locutorul) nu se preda niciodata obiectului, subiectul este totdeauna pe locul intai…
Eugen Simion

Nr. de pagini: 608
Anul aparitiei: 2012