Iar al doilea ca Spinoza isi stabileste drept cel mai important tel aflarea si impartasirea caii care duce la libertatea omului. Desi a fost uneori inteles ca apologet al unui determinism absolut, Spinoza nu a incercat de fapt sa reduca omul la forte aflate in afara lui, ci sa arate in ce masura le este supus omul si cum, prin cunoasterea lor, a fortelor ce-l determina, poate ajunge liber. El nu a incearcat sa demonstreze ca omul nu este supus fata de nimic, ca e, in acest sens, cu desavarsire liber. Ci sa prezinte, cu o geometrica precizie, cauzele care-l influenteaza independent de vointa lui, adica cele care-i genereaza pasiunile, sa le inteleaga adecvat– ca moduri ale atributelor substantei absolute–, iar astfel sa purifice afectele, legandu-le de idei clare si distincte. Prin transformarea pasiunilor in afecte pure pe modelul iubirii intelectuale a lui Dumnezeu de catre om, cel din urma s-ar elibera.

Chiar daca, in ton cu prejudecatile vremii noastre, lui Spinoza i se pot aduce nenumarate obiectii, sistemul sau temerar si nobil ramane de neocolit.
Traducere din latina si note de Alexandru Posescu


Nr. de pagini: 288
Anul aparitiei: 2006