La venirea lui Hristos, intreaga comunitate evreiasca era impartita in trei ramuri – fariseii, saducheii si esenienii.

Iisus, care a respectat legea iudaica sub toate aspectele ei si care era sfant, bland, pur si a stat departe de pacatosi, s-ar fi asociat in mod natural cu acel ordin al iudaismului care se potrivea cel mai mult cu natura Sa sfanta: esenienii. In plus, faptul ca Hristos, cu exceptia unei singure dati, nu a fost auzit vorbind in public pana in cel de-al 30-lea an de viata sugereaza ca a trait in izolare in randul acestei comunitati. Mai mult decat atat, desi i-a certat frecvent pe carturari, farisei si saduchei, El niciodata nu i-a acuzat in mod public pe esenieni. Prin urmare, nu ne putem indoi ca Mantuitorul insusi a apartinut acestei sfinte fratii. 

Cum traiau, ce crezuri aveau si cum au fost perceputi esenienii de contemporanii lor – si totodata esenianul Iisus – puteti afla citind cartea de fata.

OPINIA CITITORILOR