Vom da noi aceasta marturie? Raspunsul ramâne sa-l dea fiecare cu viata lui.

Fragment:

 Crestinismul nu poate fi conceput fara dimensiunea martirica a sa. De-a lungul istoriei sale, crestinii au marturisit si marturisesc existenta lui Dumnezeu, Care, din marea Sa iubire pentru om, L-a trimisîn lume pe Fiul Sau cel Unul-nascut Iisus Hristos, Care S-aîntrupat, a primit sa se faca unul ca noi, a suferit patimile pricinuite de oameni, a fost rastignit, aînviat si s-aînaltat la ceruri, facându-se astfel model si al propriei noastreînvieri spre viata cea vesnica. Marturia data pentru Hristosîn mijlocul lumii este asadar marturia credinteiîn Cuvântul lui Dumnezeuîntrupat, a dragostei pentru El si a nadejdiiîn viata vesnica traitaîn comuniune cu El. Aceasta marturie nu seîmplineste doar cu cuvântul, ci ea este mai ales unîntreg mod de viata, iarîn anumite conditii istorice poate lua forma martiriului, necesitând chiar moartea.
     De multe ori,în primele veacuri ale istoriei crestine marturia lui Hristos atragea dupa sine moartea martirica. Lumea antica pagâna, care nu accepta marturia despre un Dumnezeu Care S-a facut om, a suferit, a fost rastignit si aînviat, precum si forurile superioare ale statului roman, care considerauînvatatura crestina fiind un fel de magie siîi priveau pe crestini ca pe niste necredinciosi, dusmani ai statului si ai traditiilor lui, s-au opus cu toate mijloacele dezvoltarii crestinismului.Însasi existenta crestinilor era considerata ca o crima si adesea era pedepsitaîntr-un mod foarte dur, chiar si cu moartea.În asemenea conditii, când apartenenta la crestinism putea atrage moarteaîn orice clipa, faptul ca cineva sa fie crestinînsemna sa traiasca cu adevarat doarîn vederea vietii vesnice, adica sa traiasca fiind orientat eshatologic. Patria cea adevarata a crestinilor, a martirilor, nu era cea prezenta, ci cea viitoare, spre careîi si atragea dragostea lor pentru Hristos. Viata pasagera prezenta era privita de crestini doar ca un loc de pregatire pentru cea vesnica siîsi primea valoarea tocmai din aceasta calitate a ei.
    În omiliile si scrierile sale, Sfântul Vasile cel Mareîi puneîn evidenta pe martiri ca pe niste atleti ai vietii viitoareîn comuniune cu Hristos.În cuvintele sale panegirice, rostiteîn cinstea anumitor martiri, cuviosul ierarh din Capadocia elogiaza credinta, dragostea si rabdarea lorîn mijloculînfricosatoarelor chinuri, precum si nadejdea cu care mureau si subliniaza caracterul de jertfa al martiriului. Sfântul Vasile accentueaza faptul ca moartea martirica era expresia siîncununarea totalei daruiri de sine lui Dumnezeu din partea martirilor si constituia jertfireaîntregii lor fiinte de dragul lui Hristosîn Care credeau si pe CareÎl iubeau. Jertfa facuta de martiri dovedeste dragostea lor desavârsita pentru Hristos, ca un raspuns la dragostea lui Hristos, Care S-a jertfit pentru oameni. Aceasta dragosteîiîmpingea sa jertfeasca toate pentru a câstiga comuniunea vesnica cu El. Moartea martirilor demonstreaza casi viata lor a fost o marturie pe care ea– moartea– doar oîncununeaza.
     Credinta, dragostea si jertfa martirilor au condus la biruinta Bisericiiîn lupta cu lumea pagâna,închinatoare la idoli. Dupaîncetarea persecutiilor, continuatori ai lucrarii martirilor s-au dovedit a fi cu precadere monahii, pe care Sfântul Vasile cel Mareîi numeste de asemenea atleti ai credintei. Marturia lui Hristos, pe care martirii o dadeau prin moartea lor, cuviosii asceti o continua cu dorinta si vointa de-a lungulîntregii lor vieti prin intermediul luptelor pentru credinta, având drept cauza si impuls la aceasta aceeasi credinta si dragoste, cu aceeasi nadejde si cu aceeasi destinatie eshatologica.
    Însa martiri/martori ai lui Hristos sunt chemati sa fie toti crestinii. Faptul de a puneîn lucrare calitatile date prin aceea ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeuîn vederea ajungerii la asemanarea cu El constituie o datorie a tuturor crestinilor, iarîmplinirea acestui lucruînseamna o marturie data pentru Hristos. Sfântul Vasile cel Mare, a carui viata a fost o marturie permanenta a lui Hristos,îi propune pe martiri drept modele pe care crestinii sunt datori sa le imite. Aceasta nuînseamna ca ei trebuie sa moara precum aceia,în afara de cazulîn care conditiile externe ar cere acest lucru.Înseamnaînsa ca ei trebuie sa traiasca cu adevarat crestinismul, straduindu-se pâna la moarte, dupa cum spune, pentruîmplinirea Evanghelieiîn viata lor.


Nr. de pagini: 190
Anul aparitiei: 2005