In Romania, dintre plantele care au proprietati medicinale, numai, aproximativ, 300 se recolteaza si se valorifica, unele ca materii prime pentru fabrici de medicamente, farmacii, pentru uz intern, altele pentru valorificare in strainatate. Si totusi o mare parte din valoarea pe care natura neo ofera, an de an, se pierde din lipsa de cunostinte sau din dezinteres. De aceea, se impune tot mai mult raspandirea tot mai larga a mijloacelor de cunoastere si a tehnicilor de recoltare, cat si simplificarea procedeelor de prezentare a cunostintelor necesare despre plantele medicinale.
Plantele cu efect favorabil asupra organismului omului sau cu efect inhibant asupra unor agenti patogeni isi datoreaza valoarea terapeutica anumitor substante. In cazul fiecarei specii de planta medicinala trebuie cunoscut acea substanta sau acele substante care le asigura valoarea si care se numesc principii active. Din ansamblul substantelor ce se gasesc intr-o specie numai unele prezinta interes farmaceutic.
La enumerarea substantelor continute de catre o specie de planta medicinala se apeleaza frecvent la toti compusii identificati in planta respectiva. Astfel, la o asemenea insiruire se nominalizeaza o serie intreaga de compusi chimici: planta contine aminoacizi, grasimi, zaharuri, amidon, mucilagii, potasiu, etc., texte cu care nu se spune nimic fiindca nu exista nici o planta care sa nu contina substante din grupele mentionate. Situatia se schimba doar atunci, cand substanta cu pricina se gaseste intr-un procent semnificativ mai mare in comparatie cu alte plante. Cantitatile insemnate de mucilagii din nalba sau podbal confera acestor substante interes terapeutic. Din intreaga compozitie chimica a unei specii prezinta interes terapeutic numai substantele biologic active.
Valoarea produsului vegetal este conditionata de continutul in principii active. Acestea sunt:
a) Vitamine.
Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D D1 D3, E, H, K K1 K2, PP, acid pantotenic, acid folic.
Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze (in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor grad de asimilabilitate, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita. De exemplu:
- macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, P, K, acid nicotinic, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri.
- urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii.

b) Glicozide (heterozide)
Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte:
b1. Cardiotonice.
Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile Apocynaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae. Au actiune favorabila asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si ca diuretic.
b2. Antracenozide.
Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ purgativa.
b3. Saponozide.
Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae, Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta, hemolizanta si in unele cazuri depurativa.
b4. Flavonozide.
Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae, Rosaceae, fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi sau sub forma de glicozide. Flavonele formeaza cristale incolore. Ele au actiune, predominant, diuretica.
b5. Taninuri.
Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Taninurile se prezinta sub forma unor solutii concentrate, refrigerente. Proportia in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. 10 20%, la Salix sp. 9 13%, la Tilia sp. 15 20%, etc. Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic.
b6. Tioglicozide.
Tioglicozidele, un alt grup de glicozizi, prezinta caracteristici de activare locala a circulatiei sangelui.

c) Alcaloizi.
Alcaloizii sunt substante cu caracter bazic, raspandite, in special, la dicotiledonate. Acestia constituie un grup foarte heterogen din punct de vedere chimic. Desi sunt substante toxice, in doze mici se folosesc in terapia unor afectiuni, avand o actiune calmanta, anestezica si curativa. Din multitudinea de alcaloizi se pot enumera: atropina din frunzele de Atropa bella donna (matraguna), papaverina din semintele de Papaver rhoeas (macul de camp), cumarina din Melilotus officinalis (sulfina), umbeliferina din florile de Matricaria chamomilla (musetel), etc.

d) Holozide.
Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:
d1. Gume.
Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza, manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele plantelor din familiile Leguminosae, Liliaceae si in tuberculii plantelor din familia Araceae, sub forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.
d2. Mucilagii.
Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare. Mucilagiile au diverse roluri.
d3. Pectine.
Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune coagulanta.
d4. Celuloza.
Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite tipuri de celule: astfel in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina, hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri, etc. Celuloza este importanta pentru activitatea tubului digestiv.
d5. Amidon.
Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi, structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide, acizi grasi, etc. Amidonul are rol energetic.

e) Uleiuri eterice.
Uleiurile eterice se afla sub forma unor picaturi refrigerente, volatile. Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in perii secretori de la plantele familiei Labiatae. Peretii celulelor in care se gasesc uleiuri eterice sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Uleiurile eterice se depoziteaza in vezicule intracelulare lipsite de membrana sau in cazul perilor secretori, dupa elaborarea lor in citoplasma traverseaza peretele si se acumuleaza intr-o vezicula subcuticulara de unde se evapora in atmosfera. Aceste substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic.

f) Rasini.
Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor eterice. Sunt substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.

g) Antociani.
Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi schimba culoarea in functie de pH ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt: peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Rolul lor este insuficient cunoscut.

h) Fitoncide.
Fitoncidele sunt substante volatile, similar antibioticelor, sintetizate de unele plante superioare (indeosebi plantele din familiile Liliaceae, Cruciferae) si au proprietati bacteriostatice, antibactericide si antifungice.

i) Substante amare.
Substantele amare formeaza o grupa in care pot fi incadrate substante de diferite structuri datorita unei singure proprietati organoleptice comune, si anume: gustul lor este amar chiar si in dilutii mari. Se intalnesc frecvent la plantele din familia Compositae. Produsele amare pot fi: amare pure, amare mucilaginoase si amare aromatice, acestea din urma continand si ulei volatil. Substantele amare au actiune tonic amara, stomahic si stimuleaza pofta de mancare.

j) Acizi organici.
Acizii organici sunt compusi care contin una sau mai multe grupari carboxilice. Sunt larg raspanditi in regnul vegetal, gasindu-se atat in stare libera, cat si sub forma de saruri sau esteri.

PLANTE MEDICINALE CULTIVATE

ALOE
Aloe arborescens L. Fam. Liliaceae

Ecologie. Raspandire.
Aloe, cunoscuta inca din antichitate, este originara din Africa Tropicala si Meridionala, unde atinge talia unui arbore. Iubitoare de aer si lumina. Aloe este raspandita in sudul Africii. In Romania se cultiva ca planta ornamentala de apartament.
Descrierea plantei.
Aloe este o planta ierboasa, perena, tulpina este inalta pana la 3 m, diametrul 5 8 cm, neramificata, cu internodii dese, palide. Frunzele carnoase, persistente, dispuse in spirala, fara fibre, suculente, lungi de 45 60 cm, canaliculate, pe margini cu spini moi. Florile rosii, cu cate 6 stamine, cilindrice, drepte, lungi de 3 4 cm, concrescute la baza intr-un tub scurt, dispuse in inflorescenta densa, spiciforma. Infloreste iarna.
Organul utilizat.
De la aloe se folosesc frunzele Aloe folium si/sau planta Aloe herba.
Recoltare.
De pe plante de aloe, in varsta de 3 5 ani, se recolteaza frunze sau parti de planta prin taiere cu cutitul sau foarfeca. Se foloseste in stare proaspata sau sub forma de pulbere.
Principii active.
Produsul de aloe contine capaloina, substanta activa amara, precum si derivati de antrachinona.
Actiune farmacologica. Recomandari.
Preparatele de aloe au importanta terapeutica in medicina umana populara si culta. Principiile active pe care le contine au rol bacteriostatic, in special fata de bacilul Koch si stafilococi, stimulent digestiv, purgativ. Folosita in constipatie, indigestii, anorexie, ulcer, angina, gripa, dureri de cap, dureri de dinti, scleroza, astenie, reumatism, plagi, dermatite, arsuri, eczeme, ulceratii, mastoidita, astm, alcoolism, astenie nervoasa. De precizat: in timpul tratamentului se exclud din alimentatie laptele, ouale si se consuma cat mai multe fructe si supe de legume.
Mod de administrare.
Uz intern: pentru tratarea constipatiei cronice habituale decoct dintr-un varf de cutit de pulbere de planta la 250 ml apa si amestecat cu 1 2 linguri de miere de albine. Se fierbe 3 minute. Se strecoara. Se iau zilnic cate 3 linguri, inainte de mese.
In ulcer, gripa, angina, dureri de cap, dureri de dinti, eczeme, scleroza, astm, astenie nervoasa, reumatism, alcoolism, se face cura de aloe pregatita dintr-un exemplar de 3 5 ani, neudat de 5 zile inainte de folosire astfel: intr-un borcan de sticla se ia 1500 g de planta trecuta prin masina de tocat carne. Se adauga 2500 g miere de albine de mai si 3500 ml vin rosu, de 14 180. Se pastreaza 5 zile intr-un loc racoros si intunecos. Rezulta un extract cu o buna eficienta terapeutica. In primele 7 zile se ia cate o lingurita, de 3 ori pe zi, cu cca. 2 ore inainte de masa. Dupa aceea se ia cate o lingura de 3 ori pe zi cu o ora inainte de masa. Durata curei este de 3 4 saptamani.

In urmatorul tabel sunt redate datele de interes despre planta descrisa:

Denumire stiintifica si populara
Aloe arborescens aloe
Alte denumiri populare ale plantei Actiune farmacologica Organ utilizat Mod de
administrare
doftor rol bacteriostatic, (fata de bacilul Koch, stafilococi), stimulent digestiv, purgativ frunze,
parti de planta extract,
pulbere


Indice de boli tratate cu plante medicinale cultivate

A

Abces: bob, cartof, ceapa, galbenele, in, musetel, patlagele vinete, praz, secara,
smochin, usturoi, varza.
Abces dentar: musetel, nalba de cultura, nalba de gradina.
Acnee: fasole, galbenele, hamei, nap, patlagele rosii, praz, varza.
Adenita: nalba de cultura, stevie, varza.
Afectiuni bucale: busuioc, patrunjel, trandafir de dulceata, trandafir de luna, varza,
vita de vie, zmeur.
Afectiuni tiroidiene: varza.
Afte: busuioc, calomfir, ceapa, lamai, morcov, trandafir de dulceata, trandafir de lu-
na.
Albuminurie: ceapa, coacaze rosii, fasole, nuc, porumb, praz, ridiche rosie, tei, teli-
na.
Alcoolism: aloe, ardei iute, ceapa, coacaz rosu, patrunjel, praz, revent, varza.
Alergii: maslin, pelin, ridiche.
Alopecie (chelie): ardei iute, orz.
Amenoree: leustean, patrunjel, ridiche.
Amigdalita: bob, fenicul, lamai, maslin, musetel, nalba de cultura, nuc, par, rozma-
rin, sfecla de zahar, sfecla furajera, tei alb, tei cu frunza mare, trandafir de dul-
ceata, zmeur.
Anemie: fasole, mar, morcov, orz, pastarnac, piersic, prun, patlagele rosii, pepene
galben, rozmarin, salata, sfecla rosie, spanac, sparanghel, stevie, varza, vita de vie.


B

Batatura: praz, revent, ricin, smochin, usturoi.
Balbaiala: levantica.
Blenoragie: hamei, liliac, salvie.
Blocaj renal: stevie.
Brosita: asmatui, busuioc, ceapa, chimen, cimbru de gradina, condurasi, fenicul,
grau, isop, morcov, nalba de cultura, nalba de gradina, nap, orz, ridiche, spa-
ranghel, stanjenel, tei, telina, usturoi, varza rosie, zmeur.
Brosita cronica: - pentru combaterea spasmului bronhic: isop,
- pentru combaterea tusei: fenicul,
- pentru fluidificarea si eliminarea secretiilor bronhice: nalba de
cultura, nalba de gradina,
- pentru combaterea infectiei bronhice: busuioc, ceapa, cimbru de cultura, marar, ridiche, usturoi, varza.


Cea mai completa lucrare din domeniu!
Anul aparitiei: 2009
Nr. pagini: 416
Format A4