Actrita romanca, iubirea neimpartasita a Regelui Ferdinand, devenita, apoi, prin casatorie Contesa De Foy, a absolvit cu brio Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti si a fost angajata la Teatrul National, unde i s-au dat inca de la inceputul carierei sale roluri principale. Intemeiaza Teatrele „Mic” si „Excelsior”, impreuna cu actorii Ion Manolescu si respectiv Ion Iancovescu.

Louis Verneuil, care va scrie mai tarziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, a angajat-o pentru prima data in 1923 la Teatrul „de la Michodière” din Paris – printr-o intamplare, protagonista titulara fiind bolnava – in rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, in care a debutat cu un succes extraordinar, desi nu stapanea perfect limba franceza. Aproape instantaneu, L'accent d'Elvira Popescu a devenit proverbial. Critica a elogiat-o, supranumindu-o Reine du Boulevard, Notre Dame du Théatre, Monstre Sacré"etc.

Cariera teatrala a Elvirei Popescu a durat neintrerupt timp de 65 de ani. Piesele in care era protagonista tineau afisele cu anii, unele dintre ele depasind 2. 000 de spectacole.

La o varsta foarte inaintata, fara sa-si piarda farmecul, a continuat sa tina un salon deschis in apartamentul sau din Avenue Foch, frecventat de toata protipendada Parisului. Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing se numarau printre cei care o priveau si o ascultau fermecati.

A fost distinsa cu Premiul Molière pentru cea mai buna actrita si de doua ori cu ordinul Legiunea de Onoare.

OPINIA CITITORILOR