Cartea de fata reprezinta o solutie concisa si plina de idei practice, pe care le putem folosi pe masura ce copiii cresc si se dezvolta. Strategiile descrise de autori, psihologi cu experienta, pot fi puse in aplicare in viata de zi cu zi, ajutandu-i pe copii sa isi gestioneze sentimentele, sa le placa invatatura si sa isi construiasca relatii armonioase, pentru o viata implinita.

Nota catre cititor... 9
Multumiri... 11
Introducere... 13

CAPITOLUL 1. Temperarea perfectionismului... 23
CAPITOLUL 2. Construirea relatiilor... 62
CAPITOLUL 3. Gestionarea sensibilitatii... 104
CAPITOLUL 4. Gestionarea cooperarii si a competitiei... 148
CAPITOLUL 5. Atitudinea fata de autoritate... 197
CAPITOLUL 6. Dezvoltarea motivatiei... 243
CAPITOLUL 7. Gasirea fericirii... 287

Concluzie... 327
Bibliografie selectiva si recomandari pentru lectura... 331
Indice... 347

Fragment:

Cum se foloseste aceasta carte

   Aceasta carte poate fi folosita in mod gresit sau in mod corect. Modul gresit este sa considerati ca are zeci de pagini cu sfaturi de care aveti nevoie pentru a"indrepta" sau"imbunatati" comportamentul copilului sau o lunga lista de sute de lucruri pe care trebuie sa le faceti in plus fata de cele pe care le faceti deja pentru a fi un bun parinte. Modul corect de a folosi cartea este sa o considerati o resursa care sa va sustina in eforturile curente de a creste un copil fericit, sanatos, performant si bun. Scopul nostru este sa va oferim o intelegere mai profunda a motivelor pentru care copilul ar trebui sa actioneze si a modului in care ar trebui sa o faca si sa va oferim solutii pentru a va ajuta copilul sa mearga mai departe. Poate ca doriti sa cititi cartea mai degraba pentru capitolele sau povestile relevante pentru copilul dumneavoastra. Cititi aceste capitole si gasiti-va timp sa reflectati la modul in care corespund convingerilor si valorilor dumneavoastra si dificultatilor care apar in educatie. Va rugam sa considerati strategiile pe care le sugeram mai degraba ca pe niste posibilitati decat ca pe niste recomandari si sa le folositi numai pe acelea care vi se par logice. Fiecare copil este unic, si nimeni nu-si cunoaste copilul si familia mai bine decat dumneavoastra. De asemenea, este important sa aveti o viziune pe termen lung. Nu puteti grabi dezvoltarea cognitiva si emotionala. Copiii cresc in ritmul lor, iar rolul nostru, ca parinti, este sa-i sustinem in timpul dezvoltarii, nu sa le fortam evolutia. Cu toate ca aceasta carte este plina de strategii usor de pus in aplicare, nu exista secrete sau solutii rapide. Dimpotriva, randurile care urmeaza se concentreaza pe modalitatile in care puteti indruma si sustine copilul si pe modalitatile de comunicare cu el. De-a lungul cartii, punem accent pe invatare si pe dezvoltare mai mult decat pe performanta.

   Componentele unei educatii inteligente

   A fi parinte presupune un echilibru delicat. Pe de o parte, trebuie sa apreciem in fiecare moment cine este copilul nostru. Pe de alta parte, trebuie sa ne ajutam copilul sa mearga inainte. Pentru realizarea acestui echilibru, o educatie inteligenta trebuie sa se bazeze pe patru componente esentiale:
   1. abilitatea de a vedea lumea prin ochii copiilor, de a empatiza cu ei,
   2. certitudinea ca stabilim limite corecte,
   3. promisiunea de a ne orienta mai mult spre copii decat spre exterior,
   4. increderea in capacitatea copiilor nostri de a se dezvolta si de a invata.
   Aceste patru componente se afla la baza intregii carti.
Rezultatele testelor si notele sunt buni indicatori ai perfomantei scolare, insa capacitatea copiilor nostri de a se dezvolta ca adulti fericiti, eficienti si multumiti depinde de multe alte lucruri decat de performantele scolare. Toti copiii au nevoie de indrumare inteleapta si grijulie, in asa fel incat sa dezvolte aptitudini sociale si emotionale care le vor servi drept baza pentru tot ce vor face in viitor. Scopul nostru este sa va sustinem in ajutorul pe care il acordati copiilor dumneavoastra pentru a-si dezvolta propriile mecanisme prin care sa isi poata urma pasiunile, sa faca fata dificultatilor, sa construiasca relatii de prietenie si sa faca ce doresc cu viata lor. Subiectul cartii este cum sa crestem copiii, nu cum sa cream niste produse impresionante.


 Strategii pentru a-l ajuta pe copil sa faca fata respingerii

   Sustinerea permanenta si eforturile pe termen lung pe care le face scoala pentru a crea o comunitate grijulie pentru toti copiii sunt cat se poate de importante, insa trebuie sa actionati si direct pentru a imbunatati acum situatia in societate a copilului dumneavoastra. Toti copiii au de-a face la un moment dat cu fenomenul de respingere, insa in cazul in care copilul dumneavoastra este cu regularitate ironizat sau exclus de catre colegi, vorbiti cu profesorii lui, cu consilierul scolar si cu directorul; colaborati cu acesti specialisti pentru a va ajuta copilul sa se simta bine la scoala si sa se integreze. Daca respingerea este deosebit de suparatoare pentru copil, daca acesta da semne ca este stresat (dureri de cap, de stomac, refuzul de a se duce la scoala) sau daca problemele legate de colegi ii afecteaza capacitatea de a-si face temele, atunci va indemnam insistent sa cereti ajutorul unui psiholog sau al unui consilier. Iata cateva idei pe care le puteti folosi pentru a va ajuta copilul sa faca fata respingerii.

   Cultivati prieteniile legate in afara scolii

   In cazul copiilor, schimbarea prietenilor este o regula, nu o exceptie, asa ca unul dintre cele mai bune lucruri pe care le pot face parintii este sa le ofere copiilor posibilitatea sa-si faca diferiti prieteni, intr-o varietate de contexte. A avea chiar si numai un singur prieten poate atenua suferinta respingerii. A avea mai multi prieteni poate fi foarte util pentru ca, astfel, copilul invata sa faca fata schimbarilor de atitudine in prieteniile cu colegii. Astfel, daca unii prieteni nu sunt amabili intr-o anumita zi, copilul are alte optiuni sociale la scoala sau cel putin se poate consola cu gandul ca"prietenul adevarat" poate fi gasit in alta parte. Intalnirile de joaca si activitatile extrascolare ofera multiple optiuni pentru crearea de prietenii. Adeseori ii auzim pe copii plangandu-se ca un anumit prieten este intr-o zi dragut, iar in alta, rautacios. Acest fapt poate fi foarte derutant. Explicati-i copilului ca unii prieteni sunt statornici, dar ca altii au o atitudine schimbatoare. Acestia din urma pot avea idei amuzante, care ii pot face sa fie parteneri de joaca simpatici, insa sunt imprevizibili. De obicei, este mai usor sa alegi genul de prieteni statornici, insa este foarte bine sa te bucuri si de prietenii schimbatori atunci cand sunt draguti si sa cauti pe altcineva in caz contrar. Daca sunt antipatici, copilul poate spune atat:"Nu mi se pare distractiv". Daca rautatile continua, copilul va trebui sa se retraga calm si sa gaseasca pe altcineva cu care sa se joace.

   Pastreaza-ti aliatii pe-aproape

   Copiii persecutati au o dilema serioasa: adeseori situatia devine prea complicata, iar ei nu pot sa-i faca fata singuri, dar daca ar apela la un adult ar insemna ca nu respecta codul nescris al copiilor impotriva turnatorilor, ceea ce ar putea duce la continuarea respingerii. In cazul in care copilul are nevoie sa discute cu un adult, avertizati-l sa fie discret. Nu este nevoie sa anunte in gura mare"O sa te spun!"
   Oricum, cea mai buna strategie de prevenire este pur si simplu prezenta unui adult sau a unui prieten in timpul programului neorganizat, cum sunt pauzele sau perioada de dinainte ori de dupa scoala. In felul acesta, copilul nu mai este o tinta la fel de usoara si are siguranta ca exista un martor sau o persoana dispusa sa intervina daca se intampla ceva nedorit.

  Studiati o organigrama

   O alta modalitate de a va ajuta copilul sa invete care sunt diferitele roluri si responsabilitati ar fi sa-i prezentati o schema cu ierarhia dintr-o institutie. Ati putea folosi organigrama companiei dumneavoastra, a unei ligi sportive locale, a sistemului bibliotecilor publice sau a conducerii unei comunitati religioase.
   In general, copiilor le place ideea de a se afla in fruntea organigramei si de a avea puterea de a le da ordine tuturor celor din jur. Discutati despre ce anume ii califica pe indivizi pentru a merita sa se afle in fruntea organigramei si ce responsabilitati revin acestui rol. Copiii (si adultii tineri) au adesea asteptari nerealiste in ceea ce priveste posibilitatea de a deveni"sef" rapid si usor. Ati putea face cateva cercetari legate de calificarile persoanei din fruntea organigramei si de pasii parcursi de-a lungul carierei.
   Subliniati faptul ca si directorii executivi trebuie sa raspunda in fata unui consiliu director si ca oamenii de afaceri raspund in fata clientilor. Stimulati-l pe copil, prin intrebari, sa se gandeasca la modul in care functioneaza institutiile. Ce se intampla daca oamenii ignora"ierarhia conducerii", iar fiecare decide:"Am de gand sa fac asa cum stiu eu si nu-mi pasa de ce mi se cere sa fac"? De ce accepta oamenii sa ocupe pozitii care nu se afla in varful organigramei? (Raspunsuri posibile: pentu ca inca nu sunt calificati pentru o pozitie mai inalta, pentru ca recunosc faptul ca persoanele din pozitii superioare au mai multe cunostinte si experienta, pentru ca accepta faptul ca nu toti pot fi sefi si cred in obiectivul organizatiei etc.) Discutati despre faptul ca toate pozitiile sunt necesare pentru organizarea muncii.
   Indemnati-l pe copil sa realizeze o organigrama pentru scoala lui. il puteti ajuta sa verifice informatiile cu ajutorul internetu-lui si sa compare modul de organizare a scolilor din regiune.

   Cultivati-i respectul pentru profesori si antrenori

   Inevitabil, copilul va avea profesori si antrenori care ii vor placea mai mult decat altii. S-ar putea ca pe unii dintre acestia sa nu ii agreati dumneavoastra, din motive practice sau teoretice. Aceasta problema este una serioasa, mai ales daca si dumneavoastra sunteti dascal sau daca profesorul are tangenta cu domeniul dumneavoastra de specializare.
   Ati putea fi tentat sa-i explicati copilului ca profesorul greseste. N-o faceti! Daca este nevoie, discutati cu profesorul in particular, insa denigrarea profesorului in fata copilului nu are consecinte pozitive. Acesta ar putea chiar sa va considere atitudinea critica drept un fel de permisiune de a fi nepoliticos si neascultator fata de profesorul respectiv.
   De asemenea, fiti atent sa nu luati drept adevarat numai ce va informeaza copilul cu privire la ce spune sau face profesorul. Descrierea copilului poate fi incompleta, eronata sau scoasa din context.
   Daca va decideti sa vorbiti cu profesorul, asigurati-va ca abordarea este una de colaborare si respect fata de studiile si experienta acestuia. Acordati-i prezumtia de nevinovatie. Trebuie sa admiteti ca profesorul are de-a face cu mai multi elevi si ca se confrunta cu mai multe obligatii educationale. inainte de a afirma, intrebati. In loc sa argumentati, impartasiti. Oferiti-va ajutorul si cereti-i pareri. Spuneti mai mult"noi" decat"eu". Recunoasteti eforturile profesorului. Asemenea...

Dincolo de performanta, spre dezvoltare

   Nici o performanta nu poate dovedi pe deplin cine este copilul dumneavoastra. Performanta este o chestiune de moment, o prezentare temporara, o expunere publica. Masinile pot fi apreciate dupa rezultatele lor, insa oamenii sunt mult mai complecsi. Intr-adevar, performanta este importanta pentru oameni, in special pentru copii, insa ceea ce conteaza cel mai mult este ceea ce se afla dincolo de performanta: implicarea intr-o adevarata legatura de prietenie, intr-un real proces de invatare si o reala dezvoltare.
   Adevaratul potential al copilului nu reprezinta un capat de drum, ci capacitatea de a creste si a invata. Adica ceva mai mult decat performanta. Cele sapte provocari pe care le-am descris in aceasta carte trimit la puterea interioara de a se dezvolta si la compasiunea manifestata fata de ceilalti. Depasirea acestor provocari nu-i va impresiona pe vecini si nici nu va decide daca fiul/fiica dumneavoastra intra sau nu la Harvard. Insa suntem convinsi ca aceste provocari conteaza foarte mult pentru abilitatea copilului de a-si crea o viata plina de sens si de satisfactii.

   Limbajul devenirii

   Copiii inteligenti primesc multe laude pentru realizarile lor. Din pacate, zgomotul aplauzelor si presiunea de a fi competitivi le pot crea dificultati in a intelege cine sunt si cine vor sa fie.
   Ellen Wachtel, specialista in terapia familiei si autoare a multor carti in acest domeniu, s-a ocupat de impactul pe care il au asupra copiilor diferite tipuri de laude. A observat ca genul de comentarii abstracte ("Esti nemaipomenit! Esti uimitor!") sunt prea vagi ca sa fie semnificative pentru majoritatea copiilor.
   Unii dintre ei pot considera ca astfel de comentarii implica niste asteptari:"Trebuie sa fii grozav! Ne asteptam sa fii uimitor!" Pentru copiii care nu se considera grozavi sau uimitori, acest tip de comentarii suna fals, ceea ce ii face sa puna sinceritatea adultilor sub semnul intrebarii ("Spui doar asa").
   De aceea, a lauda un comportament anumit ("Ai facut o treaba extraordinara cantand la recital!") reprezinta o idee mai buna, pentru ca macar copilul stie despre ce vorbiti. Insa si in acest caz copiii se pot simti nesiguri si pot respinge aceste comentarii, gandind sau spunand"Nu e mare lucru. Oricine ar fi putut face asta". De asemenea, este posibil sa devina nelinistiti ca nu se vor putea mentine la nivelul performantei care sa merite laude.
   Wachtel ofera o a treia optiune,"limbajul devenirii", pe care il descrie ca fiind"un fel de a le vorbi copiilor care le permite acestora sa se vada pe ei insisi in continua evolutie si schimbare". Aceasta abordare consta in simpla descriere a comportamentului copilului asociata cu o declaratie despre modul in care el se dezvolta ori se transforma. Iata cateva posibilitati:"Te-ai jucat cu fratele tau folosind cuburile si l-ai inveselit."" Te pricepi din ce in ce mai bine sa observi sentimentele celor din jur si ai invatat cum sa reactionezi la ele."
  "Ai reusit sa ramai calm, chiar daca ai pierdut jocul.""Devii din ce in ce mai bun la a-ti stapani frustrarile.""Ai gasit un compromis foarte bun impreuna cu Miriam in legatura cu filmul pe care sa-l vedeti."
  "Devii genul de persoana care stie cum sa rezolve neintelegerile."
   Limbajul devenirii este foarte important pentru copii, deoarece le comunica:"Nu conteaza daca ai gresit in trecut.

Nr. de pagini: 352
Anul aparitiei: 2016