Nu intamplator, cartea este subintitulata Stiinta de a crea Raiul pe Pamant. Folosind argumente stiintifice, explicate intr-un limbaj accesibil publicului larg, Bruce Lipton ne arata ca fericirea pana la adanci batraneti nu este numai un concept inventat de Hollywood, ci o realitate posibila si accesibila tuturor.

Fragmente din carte:
„Ganditi-va la cea mai fantastica poveste de iubire pe care ati trait-o– Marea Iubire, cand erati indragostiti pana peste urechi. Ati facut dragoste zile in sir, nu v-a trebuit mancare, abia daca simteati nevoia de apa si debordati de o energie inepuizabila: e vorba de Efectul de Luna de Miere, care ar trebui sa dureze vesnic. Foarte des insa, luna de miere se transforma in ciorovaieli cotidiene, poate chiar in divort sau, pur si simplu, in toleranta. Vestea buna este ca nu trebuie sa se termine asa. Ati putea crede ca Marea Iubire a fost, in cel mai bun caz, o coincidenta sau, in cel mai rau caz, o amagire si ca sfarsitul Marii Iubiri a fost un ghinion. Voi explica, in aceasta carte, cum puteti crea Efectul de Luna de Miere in viata voastra, dar si aduce sfarsitul lui. Odata ce stiti cum l-ati creat si cum l-ati pierdut, puteti, ca si mine, sa renuntati la a va mai plange de karma proasta a relatiilor avute si sa creati o relatie de tipul fericiti-pana-la-adanci-batraneti, dupa care s-ar da in vant si un producator de la Hollywood. Asta este ceea ce am descoperit dupa decenii de nereusite! Pentru ca multa lume ne-a intrebat cum am reusit, Margaret si cu mine vom explica in Epilog cum am reusit– timp de 17 ani si multi altii de acum incolo– sa ne cream Efectul de Luna de Miere de tipul fericiti-pana-la-adanci-batraneti. Vrem sa le impartasim si altora povestea noastra, pentru ca iubirea este cel mai puternic factor de evolutie pentru oameni, iar dragostea este contagioasa! Asa cum veti vedea cand va veti crea propriul Efect de Luna de Miere in viata, veti atrage spre voi oameni la fel de iubitori– cu cat mai multi, cu atat mai bine. Sa ascultam de sfatul, vechi de opt veacuri, al lui Rumi si sa ne imbatam cu dragostea noastra unul pentru celalalt, pentru ca aceasta planeta sa se poata, in sfarsit, transforma intr-un loc mai bun, in care toate organismele sa poata trai in Raiul lor pe Pamant. Sper ca aceasta carte sa reprezinte, pentru voi, ceea ce a reprezentat, pentru mine, momentul acela din Caraibe: drumul spre crearea Efectului de Luna de Miere in fiecare zi din viata.”

„Din punct de vedere biochimic, dragostea inseamna si elixire. Dar, cu tot respectul pentru legenda lui Tristan si a Isoldei, ca si pentru elixirele complicate, create de-a lungul istoriei omenirii, elixirele despre care vorbesc eu sunt niste cocteiluri hormonale si neurochimice infinit mai complexe, mai fin calibrate, care ne curg prin trup, atunci cand ne indragostim si cand ne dezindragostim. Da, ceea ce vreau sa spun este ca, la un anumit nivel, Efectul de Luna de Miere este o dependenta chimica. Si, de aceea, atunci cand totul se termina, viata devine rapid o mare nefericire. Atentie mare daca obiectul dorintei tale anuleaza totul, in timp ce tu continui sa te cufunzi in„drogul“ iubirii induse biochimic. Ai putea sfarsi ca mine, asa cum am aratat in introducere: intr-o stare de exilare, stand pe un scaun, intr-o casa goala si visand la iubirea pierduta. In acest capitol voi vorbi despre substantele chimice si hormonii care ne ajuta sa ne explicam anxietatea, lipsa poftei de mancare si euforia ce caracterizeaza iubirea intre doi oameni. Aceste elixire chimice de iubire ne imboldesc sa ne cautam parteneri
de sex, sa ne fixam asupra unui partener anume si sa ne legam de acel partener suficient de mult timp, pentru a creste cei mai neajutorati nou-nascuti din regnul animal– cel putin pe perioada copilariei. Bineinteles ca lucrurile nu se intampla asa intotdeauna, pentru ca vorbim despre oameni indragostiti, nu despre ecuatii stiintifice– asa cum spune Puck, personajul lui Shakespeare, din Visul unei nopti de vara, in faimoasa lui replica despre oamenii indragostiti:„Prosti sunt bietii muritori!“ Inainte de a aborda problema biochimiei iubirii, vreau sa subliniez faptul ca, in ciuda proastei pareri a lui Puck despre bietii muritori indragostiti, nu trebuie sa fim sclavii substantelor chimice si ai hormonilor nostri! Noi suntem niste„autobiologi“ care cream, prin intermediul gandurilor noastre, elixirele de iubire ce controleaza celulele si tesuturile din organism. Da, aceasta este lucrarea binecunoscutei legaturi minte-corp, pana nu demult negata, ignorata sau minimalizata de stiinta conventionala.”

Nr. de pagini: 189
Anul aparitiei: 2015