Disciplina "Economia si gestiunea intreprinderii" corespunde unui important domeniu teoretico – aplicativ responsabil de investigarea conditiilor necesare pentru asigurarea eficientei maxime a functiilor intreprinderii. Din aceasta perspectiva, intreprinderea este privita ca un sistem economic complex, respectiv un ansamblu de structuri organizatorice, fluxuri de resurse si munca, relatii informationale si decizii manageriale, articulat si functionalizat astfel incat, sa furnizeze suportul operational necesar pentru desfasurarea activitatii economice a intreprinderii in conditii optime.
Gestiunea reprezinta una dintre cele mai importante atributii pe care trebuie sa si le asume o intreprindere moderna pentru a putea realiza cu succes misiunea globala ce ii revine – crearea si maximizarea valorii economice. Caracterul critic al domeniului economiei si gestiunii este determinat de faptul ca, la nivel de intreprindere (dar nu numai), eficienta economica dobandeste relevanta si concludenta numai daca este exprimata prin intermediul unor categorii si abordari integratoare complexe. Desigur, aceasta inseamna ca decidentii din cadrul intreprinderii admit ca, pe langa aspectele strict financiare ale performantei, exista si alte dimensiuni ale eficientei intreprinderii, de natura non – financiara si non – monetara, la fel de importante, cum ar fi, de exemplu: calitatea produselor, satisfactia clientilor, climatul intern, imaginea si reputatia, impactul ecologic, efectele sociale, contributia la progresul tehnologic, etc.
Particularitatea si avantajul perspectivei integratoare asupra economiei si gestiunii si implicit, asupra eficientei intreprinderii rezulta din posibilitatea cuantificarii precise a efectelor si eforturilor economice, asigurand, pe aceasta baza obiectivizata, comparabilitatea in timp a datelor privind functionarea si performantele inregistrate de intreprindere. De asemenea, abordarea sistemica a activitatii intreprinderii permite analiza riguroasa si pertinenta a factorilor generativi ai succesului sau esecului intreprinderii. Aceste argumente sustin necesitatea si importanta economiei si gestiunii intreprinderii ca domeniu de importanta cruciala a vietii intreprinderii.
Sfera economiei si gestiunii intreprinderii este circumscrisa de totalitatea deciziilor si optiunilor manageriale ce vizeaza atragerea si alocarea rationala si sustenabila a resurselor de orice fel ale intreprinderii. Obiectivul major al economiei si gestiunii intreprinderii consta in maximizarea pe termen lung a valorii economice a investitiei initiale de capital realizate de actionarii intreprinderii. In felul acesta, demersurile privind gestiunea intreprinderii trebuie sa fie subordonate restrictiilor si prioritatilor dezvoltative ce decurg din strategia generala de afaceri promovata de intreprindere. Avand in vedere conditionarile mentionate, precizam ca gestiunea intreprinderii are rolul de a asigura suportul decizional al strategiei intreprinderii, dar si a proceselor operationale. In acest scop, gestiunea intreprinderii este obligata sa realizeze un arbitraj extrem de dificil si delicat, intre constrangerile economico – financiare pe termen scurt si cele pe termen lung, la care este supusa afacerea.
Demersul necesita, fara indoiala, o abordare previzionala, anticipativa a sistemului de factori si procese economice care modeleaza, intr-un sens sau altul, dinamica intreprinderii.
In alta ordine de idei, gestiunea intreprinderii implica un control foarte atent al riscurilor economico – financiare susceptibile sa afecteze intreprinderea, in special intr-un context de afaceri fluid si incert. Mentinerea principalelor echilibre economice si financiare si maximizarea performantelor in conditiile unor riscuri rezonabile contureaza, prin urmare, zona de manevra preferentiala a gestiunii intreprinderii. Optimizarea proceselor interne si relatiilor cu mediul economic, in special cu pietele produselor si resurselor, se prezinta, de aceea, ca miza fundamentala a gestiunii intreprinderii. Armonizarea ciclurilor strategice si ciclurilor de exploatare (asociate operatiunilor de aprovizionare, fabricatie, stocare, desfacere) constituie, din acest motiv, insasi esenta economiei si gestiunii intreprinderii.
Pentru economia si gestiunea intreprinderii, sloganul „Maximizarea sanselor si minimizarea riscurilor“ ar constitui o sinteza extrem de exacta si edificatoare a problematicii si preocuparilor. Prudentialitatea, rezonabilitatea, responsabilitatea si fezabilitatea reprezinta criteriile de baza in procesele de luare a deciziilor de gestiune. In gestiunea intreprinderii, aplicarea acestor principii se concretizeaza intr-un arsenal larg si diversificat de modele si tehnici cantitative a caror menire este asigurarea caracterului obiectiv si fundamentat al rationamentelor si concluziilor in temeiul carora managementul intreprinderii isi va proiecta deciziile si planurile de activitate pe termen scurt si lung.

OPINIA CITITORILOR