Centrul de greutate al povestii cade in ultimele saptamani ale Primaverii de la Praga si o scurta perioada dupa sugrumarea acesteia. Din perspectiva unei aproape jumatati de veac, imaginea de fundal a acestei penultime crize de sistem imperial, inainte de momentul Gdansk‑Solidarność, e vie, privita prin ochii si emotiile unor tineri.

Dar povestea de dragoste a acestor tineri intrucatva complementari, din urma cu jumatate de secol, desi perena si prezenta, in direct si subteran, nu e decat cadrul temei si mizei.

Ca in orice proza autentica, eroul, narator la persoana intai, evolueaza permanent, gasindu‑si identitatea si destinul, de la tanarul aproape superficial din primele randuri la senectul de azi, impacat cu sine si cu insuportabila usuratate a existentei.

OPINIA CITITORILOR