Sub egida Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare - Reprofesionalizarea Romaniei IV
Cu o prefata de Calin Georgescu

Recensamantul unei fictiuni

In octombrie 2011 am fost cu totii martori la zarva din jurul recensamantului. Atmosfera in tara era proasta si oamenii credeau ca li se noteaza CNP-ul ca sa li se fure votul la alegerile viitoare, raspundeau din doi in doi despre cei plecati in strainatate sau refuzau pur si simplu sa-i deschida usa recenzorului, considerandu-l un nou trimis monstruos al unor autoritati de la care nu-i veneau decat nedreptati si amenintari. Autoritatile, deloc mai breze, s-au ocupat de ce vrei si ce nu vrei, dar nu de recensamant : i-au aprobat bugetul cu intarziere, au neglijat cartografierea care ar fi trebuit refacuta, au trimis pe teren oameni slab pregatiti si prost platiti, s-au dezinteresat de introducerea si tratarea datelor. Toata lumea a parut sa aiba dreptate, intr-un soi de revolta colectiva, la aflarea primelor date : populatia tarii a aparut ca mai putina decat in 2002 cu peste 2,6 milioane, iar ritmul scaderii ei pana in 2050 a permis o proiectie de 14,8 milioane de romani pentru acea data. Ca sa nu mai vorbim de masivele scaderi de efective si locuinte din Capitala si din teritoriu, dincolo de ceea ce se stia si se aproxima despre migratia romanilor catre alte tari pentru munca. Apoi, ca la un semn, zarva a incetat. Toata lumea a aflat vag ca rezultatele partiale nu vor veni prea curand, iar cele finale, cu analize detaliate si interpretarile necesare, vor fi disponibile doar candva in 2013.

Cum de s-a organizat tacerea atat de repede ? Poate ca mai intai de toate era nevoie de liniste pentru a tipari oricate buletine de vot in baza unor tabele pe care nu jura nimeni, dar fara de care harjoana zisa<> nu putea continua, iar rotirea cadrelor<> devenea imposibila. Mult mai serioase insa sunt cu totul alte lucruri, explicate pe indelete de Vasile Ghetau, un profesionist al domeniului, in studiul sau cu accente grave. Oricum ai lua rezultatele acestui ultim recensamant, ele nu sunt fiabile. Ca la orice raport care implica relationari si comparatii, cheile de verificare nu prea functioneaza. O scadere a populatiei cu 10 % in zece ani modifica toti indicatorii demografici majori, dar implicit modifica substantial si toate datele economice si sociale, toate raportarile noastre prezente si viitoare. Si asta fara ca macar, in urma modificarii, noile date sa poata fi luate in serios. Cu alte cuvinte, din pricina acestor aberatii de inregistrari, calculele aberante care ar urma n-ar putea indica nici ce populatie activa avem, nici catisomeri, deci nici de cata protectie sociala e nevoie, nici cat consumam cu totii, nici ce programe de redresare ne-ar lipsi si cat ar trebui sa cheltuim cu ele. Nu stim nici ce sa povestim despre PIB si nici cat e datoria externa pe cap de locuitor, n-avem habar de rata natalitatii si nici de cifrele exacte ale etniilor de la noi.


Si mai grav e faptul ca, daca azi suntem in ceata, nu vom bajbai mai putin maine si in urmatorii zece ani ! Pentru ca, pana la urmatorul recensamant, cel din 2022, lucrurile asa raman. Pe ce se vor baza urmatoarele guverne si administratii pentru a face planuri si a le aplica ? Mister ! Cifrele livrate de patrie au tot fost grevate de aproximatii si suspiciuni decenii de-a randul, dar de acum incolo e limpede ca, mult inainte de a banui ca ele au fost<>, putem fi siguri ca ele sunt... fictionale.


De ce se tace atat de apasat in privinta recensamantului ? Pentru ca nu e vorba de o incompetenta si o nereusita oarecare, ci de una de calibru, cu consecinte majore. Poate ca societatea romaneasca ar putea intelege ceea ce Vasile Ghetau numeste<>, dar nu e sigur ca si elitele ei conducatoare realizeaza dezastrul de care sunt direct responsabile sustinand si cautionand confortabil si orbeste nepriceperi, somnolente, interese nelegitime, deturnari si alte matrapazlacuri. In fond, recensamantul pune nu degetul, ci toata mana pe rana :<> din ultimii ani au facut dintr-o tara care exista cat de cat una care nu mai exista, un spatiu fara chip, cu usi si geamuri deschise, prin care bate vantul.

                                                                              Adina Keneres

Format: 15,5 x 23,5 cm
Anul aparitiei: 2012
Nr. pagini: 80

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review