Mi-am dorit sa scriu ceva care nu pare scris. Sa para viata. Asta am vrut. As minti daca as spune ca nu ma intereseaza catusi de putin efectele cuvintelor mele asupra cititorilor. As vrea ca ei sa traiasca odata cu scrisul, sa vibreze prin imaginile nascute, sa spuna „da, parca sunt si eu acolo, parca respir in acele momente". Nu cred in scrisul complicat. Cred in scrisul simplu, si e complicat sa obtii simplitatea asta. Nu sunt sigur ca voi linisti niste inimi. Sau ca le voi tulbura pe altele.

Povestile insiruite aici poate ca par incredibil de triste, dar ele reprezinta viata adevarata si toate nasc un vlastar care poate intra in inimile fiecaruia, facandu-le un pic mai bune. M-am chinuit teribil scriind. Sunt sigur ca am terminat de scris cartea si cumva n-am terminat-o, pentru ca as fi putut sa pornesc de la fiecare capitol in parte, sa-l las putin sa germineze si apoi sa nasc din el cate o carte distincta. Sa-i zic, uite, iti dau timp, nu e nicio graba, dar la un moment dat te vei ridica si vei merge. Dar m-am oprit aici. Si e foarte bine asa.


Nr. de pagini: 288
Anul aparitiei: 2018

OPINIA CITITORILOR