Cum a ajuns Romania, altadata animata de idealuri inalte, o tara in care scandalurile politice si coruptia sint la ordinea zilei? In stilul sau contondent, Dorin Tudoran incearca sa explice de ce astazi sintem pe unul dintre ultimele locuri in Europa. Vina, sustine el, nu le apartine doar„celorlalti”– indiferent ca acestia sint parlamentari oportunisti, oameni de afaceri corupti sau fosta Securitate–, ci noua, tuturor. Fiindca lipsa unitatii si a initiativei colective nu poate duce decit la regres.
 
„In elegia sa Viata lumii, Miron Costin scria:. In acest sens, dar in dezacord cu relativul optimism al invatatului (si patitului) boier moldovean, as citi si Romania ca parere. Fiindca datul cu parerea, principala ocupatie romaneasca din ultimul sfert de secol (alaturi de pasivitate si furt), ne-a transformat prezentul in haos, viitorul in iluzie, opinia in flecareala cu accente isterice. Din tara noastra, o vedem zilnic si nu putem ascunde acest diagnostic nici de noi, nici de straini, prin vreo campanie stupida pentru imaginea Romaniei (adesea desfasurata tot in Romania), asta a ramas dupa atitea experimente postcomuniste ratate: fum si umbra, visuri si parere.
Tudoran o spune memorabil intr-un titlu din Basesc, deci exist!:. Absenta unui noi e marea noastra culpa colectiva, la care contribuim fiecare, e motivul pentru care romanii nu fac istoria pe care cred c-o merita, autoamagindu-se cu utopii derizorii si, chiar mai des, cu ucronii compensatorii.” (Sorin Antohi)

Ilustratii de DION

Nr. de pagini: 312
Anul aparitiei: 2015