In 1926 apare Diplomatul, tabacarul si actrita. Este mai putin evocarea unei lumi din suburbia bucuresteana cu ratati filosofi si declasati alcoolizati, cat romanul unor deformari morale.
Ce comunica – rezumand substantial – acest prim roman al lui Carol Ardeleanu? In primul rand drama unui diplomat decazut, construita pe contrastul tragic dintre ruina materiala si constiinta inca prezenta a onorabilitatii de odinioara. Paralel, suferinta unei tinere actrite de a nu se putea realiza, neimplinire care ii destrama personalitatea, ii devalorizeaza visele si o aduce la nivelul cufundarii in mediocritate. Mai apare un muzician daruit insa ratat (lipsesc explicatiile detaliate ale prabusirii sale pana in bolgiile cartierului Tabacari). Candva l-a insufletit aspiratia spre perfectiune, dar cazut prin jocul imprejurarilor, in ciuda virtuozitatii sale, pana la treapta producerii lautaresti prin restaurante de mana a doua, asista lucid la declinul sau profesional. Prin urmare, o umanitate pedepsita, inchisa in cercul nevoilor si necazurilor ei, peste cenusiul carora se prefira pulberea de aur a viselor zdrobite...

OPINIA CITITORILOR