O curiozitate rasata, domoala, oarecum protocolara, care se fereste de originalitatea acuzata ca de o aventura dizgratioasa. O nota de chibzuinta senioriala, de aristocratic echilibru intra in componenta unei atari atitudini intemeiate pe livresc, pe documentul produs cu harnicie, cu voie buna si cu o ireprosabila civilitate. E o curiozitate de gentilom care nu incalca anume limite, nu fraternizeaza si ocoleste polemica gesticulara, zgomotoasa, satisfacandu-se in surprinderea pitorescului, plantat intre o admiratie de bun-gust si o usoara ironie.“ (Gheorghe GRIGURCU)

„Meritul cartii despre Ion Barbu este de a face din dificilul poet al Jocului secund un autor aproape accesibil... Cititorul comun se poate declara satisfacut ca a inteles ceea ce parea de neinteles. Dar un cititor mai perspicace va observa ca spulberarea misterului poeziei e numai aparenta si ca dificultatile reincep de la cel dintai vers.“ (Nicolae MANOLESCU)

„Nici o propozitie din cele scrise de Dinu Pillat nu poate fi respinsa de vreun exeget al lui Ion Barbu, iar ansamblul caracterizarilor oferite de el se sintetizeaza intr-un foarte pregnant portret intelectual al autorului. Alaturi de cartea lui Tudor Vianu, a carei replica moderna este, cea a lui Dinu Pillat constituie o lectura critica obligatorie pentru oricine incearca sa se initieze in universul barbian. De aici incolo, libertatea interpretarilor originale apartine oricui, dar limitele acestei libertati sunt trasate in aceste exegeze, clasice nu numai prin formularile pe care le contin, ci si in sensul etimologic al cuvantului, de recomandat studierii in clasa.“ (Roxana SORESCU)

„Meritul principal al lucrarii ni se pare acela de a fi reusit sa prinda, in spatiul restrans al unei micromonografii, intreaga personalitate a lui Ion Barbu... Dinu Pillat domina autoritar subiectul si atunci cand se refera la omul Ion Barbu (aducand cu acest prilej material faptic inedit), cat si atunci cand are in vedere creatia.“ (Liviu GRASOIU)

„De ce aceasta optiune pentru opera si personalitatea lui Ion Barbu? Incercam un raspuns avand ca punct de sprijin o teza din monografia lui Tudor Vianu despre Ion Barbu.

Criticul disociaza la un moment dat intre scriitorii a caror opera este caracterizata prin unitate, printr-o dezvoltare uniliniara (ceea ce ar tine de o atitudine rationala, care este in esenta ei electiva si constructiva)– in aceasta categorie ar intra... Ion Pillat– si spiritele orientate spre o multiplicitate de directii, spiritele contradictorii si dilematice, din categoria abjuratorilor si convertitilor, a celor care se nasc a doua oara, precum Paul pe drumul Damascului, structurile caracterizate prin plurivocitate– in aceasta categorie intrand, bineinteles, Ion Barbu. Sa fie Dinu Pillat sedus de astfel de structuri plurivoce? Proza, dar si critica sa ne pot oferi un raspuns afirmativ la aceasta intrebare...“ (George ARDELEANU)

Prezenta editie, a treia, a micromonografiei Ion Barbu, aparuta initial in 1969, reia editia din 1982 (revazuta de autor pana in 1975) si cuprinde, in plus, o Addenda cu pagini de corespondenta si un Dosar de referinte critice


Nr. de pagini: 231
Anul aparitiei: 2014