Dincolo de Paradis - Horia Arama.

Horia Aramă s-a născut la 4 noiembrie 1930, la Iaşi, devenind foarte curând bucureştean prin adopţie. A făcut studii de literatură şi filosofie. A editat publicaţii pentru copii şi tineret. După versurile de început, apărute în câteva plachete, s-a consacrat prozei de anticipaţie şi nu numai. În cadrul genului amintit a publicat Moartea păsării-săgeată (Bucureşti, 1966); Cosmonautul cel trist (Bucureşti, 1967); Ţărmul interzis (Bucureşti 1972); Pălăria de pai (Bucureşti, 1974); Jocuri de apă (Bucureşti, 1975); Verde Aixa (Bucureşti, 1976; Tokio, 1980); Planeta celor doi sori (Bucureşti, 2003).
Proză realistă cuprind cărţile Dumnezeu umbla desculţ (Bucureşti, 1968); Cetatea Soarelui (Bucureşti, 1978); Dincolo de paradis (Bucureşti, 1983); Fiul risipitor nu se mai întoarce (Bucureşti, 2004).
Eseuri privind istoria universală a utopiei conţin volumele Colecţionarul de insule (Bucureşti, 1981); Insulele Fericite (Bucureşti, 1986); O insulă în spaţiu (Bucureşti, 1991). A revenit la versuri cu Egocentrism (Bucureşti, 2000).

Nu-mi dau seama dacă volumul Dincolo de paradis poate fi considerat drept cel mai bun al lui Horia Aramă, dar cred că, prin această carte, artistul din el s-a exprimat cel mai strălucit şi mai adânc.
Magdalena Popescu Bedrosian

Gazeta literară nr. 31, 1968, p. 2.
Problematica condiţiei umane, depăşirea ei în căutarea unei lumi a armoniei, în care asperităţile existenţei se estompează, este reluată în Cetatea Soarelui Editura Cartea Românească, 1978 ... Mobilitatea intelectuală, ochiul atent şi iscoditor, spiritul critic, înclinaţia ironică a prozatorului surprind situaţiile şi personajele în momente decisive din existenţa şi evoluţia lor...
Mircea Benţea

Echinox nr. 8-9, 1979, pp.12-13.
Neputând fi comparată cu vreo lucrare din bibliografia naţională, ea va rămâne totuşi ca prima istorie la noi a genului... Avem în Colecţionarul de insule Cartea Românească, 1981 o excelentă istorie a utopiei din interior, iar în Horia Aramă subtilul ei explorator.
Mihai Dinu Gheorghiu
Convorbiri literare nr. 7, 1981, p.5.

Numai de la distanţă, de la o mare şi nedreaptă distanţă, toţi bătrânii par morocănoşi, irascibili, egotişti, atinşi de mania persecuţiei, hipertrofiindu-şi enorm slăbiciunea, ba inventându-şi beteşuguri noi în scopul monopolizării atenţiei celor dimprejur etc. Fără a turna apă de roze în avatarurile vârstei a treia, totodată imun la ispitele morbidităţii, în Dincolo de paradis, Cartea Românească, 1983, Horia Aramă panoramează atent fizionomii, caractere, tipuri... Dimensiunea a patra şi invenţia artistică îi re-proiectează pe „cei de pe tuşă”, le redau relieful individual, ne silesc să înţelegem că ridurile de pe fruntea lor au fost scrijelate de istorie, cu tumulturi şi răsturnări, cu drame sau erori trăite în epoci identificabile...
Ştefan Iureş

1984. Text inedit. În Colecţionarul de insule, Cartea Românească, 1981 un mare număr de referinţe se fac la o serie de lucrări dezgropate din arhive de facultate şi rafturi de bibliotecă, opuri vechi ori uitate, multe astăzi doar cu caracter documentar. Horia Aramă le învie pentru noi, oferindu-ne partea lor viabilă... În întreaga expunere îţi face loc anecdoticul pigmentat printr-o gamă de subtile mijloace ale ironiei... Autorul savurează povestea pe care a descoperit-o şi naratorul ne-o deapănă cu plăcere.
Sanda Radian

Referat prezentat în 1982 la Cenaclul marţienilor al Uniunii scriitorilor. Text inedit.
Fără a-şi face din aceasta un scop, Horia Aramă reuşeşte să ajungă cu neîndoielnică fineţe la o posibilă viziune comprehensivă asupra utopiei. Aceasta îi aparţine ca un ideal suficient în sine, spaţiul utopic e caracterizat prin „starea de repaus” în care personalitatea individului e anihilată de un stat unde posibilitatea opţiunii etice înstrăinează omul de statutul său existenţial.
Mircea Crăciun

Echinox nr. 5-6, 1984, p.6.
Insulele Fericite (Cartea Românească, 1986) interesează şi printr-o extrapolare foarte atrăgătoare a conceptului de utopie. Desigur, extrapolări au fost propuse de către destui teoreticieni, dar unele dintre ideile enunţate de Horia Aramă şi, mai ales, unele dintre colajele sale de idei primite stârnesc o impresie de prospeţime. Asistăm astfel la o adevărată explozie a conceptului, cu rezultate eseistice demne de reţinut.
Voicu Bugariu

Almanahul Anticipaţia 1988, pp. 296-297.
În optica personajului din Planeta celor doi sori, Noesis, 2003 viitorul pretinde concentrare specială asupra unui nou pozitivism: „Prin ce i-ar fi utilă unui rătăcitor galactic o gândire abisală? Un Livingstone sfâşiat de întrebări existenţiale? Un Amundsen bântuit de angoase? Un Comte chinuit de incertitudinile cunoaşterii?” În prelungirea unor asemenea cugetări simplificatoare, autorul lasă să se profileze, pe fundal extraterestru, o pervertită imagine a Omului Nou, complet eficientizat şi care îşi cultivă cu orgoliu grandoarea monumentală rece, lipsită de suflet.
Mircea Opriţă

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review