Sabina Cantacuzino (1863-1944) era cunoscuta de contemporani ca"fiica cea mare a lui Ion C. Bratianu" si"sora cea mai mare a Bratienilor" - Ionel, Con stantin (Dinu) si Vintila. A tacut scoala in particular, dupa obiceiul timpului, la mosia Floriea, iar mai tarziu la Bucuresti, cu profesori renumiti (Spiru Haret, David Emmanuel, V. D. Paun etc.), inchelndu-si studiile cu un examen de ba calaureat sustinut la Colegiul SE Sava. In 1885 s-a casatorit cu doctorul Constantin Cantacuzino. A invatat de tanara sa iubeasca teatrul, muzica, artele plastice, de venind cu timpul proprietara unei importante colectii de pictura romaneasca si de obiecte de arta populara. A contribuit la infiintarea si functionarea Muzeului de arta"Toma Stelian" si a Universitatii Libere (asociatie culturala aflata sub patronajul reginei, in cadrul careia se organizau conferinte si concerte); si-a lasat prin testament locuinta din Bucuresti ca sediu al unui"camin pentru doctoranzi", conceput ca o fundatie academica. Pe langa sprijinirea institutiilor culturale, s-a daruit asistentei publice: a lucrat o lunga perioada la Asezamantul Regina Elisabeta, a organizat un camin de copii bazat pe sistemul Montessori, a condus Spitalul nr. 108 din Bucuresti in timpul Primului Razboi Mondial, a fost presedinta Asociatiei pentru Profilaxia Tuberculozei, a avut, in 1914, initiativa infiintarii unui spital pentru tuherculosi. Impreuna cu alti membri ai familiei, a ramas in Bucuresti in timpul ocupatiei militare germane din 1916-1918 si a fost internata in 1917, timp de noua luni, la Manastirea Pasarea. Memoriile ei, pe care a inceput sa le scrie in 1921, cand se implineau o suta de ani de la nas terea lui Ion C. Bratianu, au aparut la Editura Universul din Bucuresti in 1933 (vo lumul I) si 1937 (volumul II). A murit la Bucuresti in ziua de 23 august 1944, in urma unui cancer esofagian.

SABINA CANTACUZINO

NOTA ASUPRA EDITIEI


Editia princeps a memoriilor Sabinei Cantacuzino, Din viata fomiliei Ion C. Bratianu, a aparut in timpul vietii autoarei la Editura Universul din Bucuresti (volumul I in 1933; volumul II in 1937); cartea era ilustrata cu fotografii (volumul I) si desene de Stef. Constantinescu (volumul II). Editia a doua a aparut sub ingrijirea mea la Albatros, Bucuresti, in 1993 (volumul I) si 1996 (volumul II), fara ilustratii, exceptand, la finele primului volum, cateva fotografii. Prezenta editie, intitulata Din viata fomiliei Ion C. Bratianu. I82I-I89I, reia volumul I de la Albatros cu o serie de revizuiri indicate mai jos; de asemenea, preia majoritatea ilustratiilor din acelasi volum al editiei princeps.

Am transcris textul volumului de fata dupa caietele manuscrise aflate la Biblioteca Academiei Romane, Colectia manuscrise, procedand, totodata, la o confruntare cu textul volumului I publicat de autoare in 1933. Din aceasta confruntare a rei esit ca unele paragrafe fusesera omise la alcatuirea textului publicat, avand de altfel in manuscris mentiunea"nu se copiaza". In general, era vorba fie de referiri la unele persoane de natura sa nasca susceptibilirati, fie de aprecieri asupra carora autoarea a revenit ulterior. Paragrafele respective nu ocupa un spatiu mare in cuprinsul cartii; le-am mentionat totusi intrucat, prin caracterul lor critic la adresa unor oameni sau evenimente, au in opinia mea o importanta deosebita. In prezenta editie am redat aceste texte in paranteze drepte cand era vorba de o fraza sau un fragment; cand era vorba de unul sau de cateva cuvinte, am renuntat la pa ranteze pentru a nu ingreuna lectura.

Am gasit totodata, in urma confruntarii, paragrafe inexistente in manuscris, asadar adaugate in textul publicat. Si in asemenea cazuri am folosit paranteze drepte, dar insotite de nota de subsol:"Paragraf existent numai in editia I din 1933. (Ned)". In acelasi timp, putinele datari necorespunzatoare

22 NOTA ASUPRA EDITIEI

desfasurarii evenimentelor politice relatate au fost corectate in text, lucru mentionat in notele de subsol.

In fine, am inclus in volum capitolul"Translatiunea. Florica, 22 mai 1921", despre manifestarile prilejuite de aniversarea centenarului nasterii lui Ion C. Bratianu, capitol care nu exista in volumele publicate in timpul vietii Sabinei Cantacuzino. Desi cronologic s-ar fi incadrat in volumul II, care cuprinde perioada 1914-1941, tematic capitolul apartine volumului I, intrucat subiectul sau este, in fond, personalitatea lui Ion C. Bratianu.

Transcrierea textului s-a facut conform normelor actuale, fara a se schimba insa formele nemaiuzitate azi ale unor cuvinte (prezente uneori in text laolalta cu formele moderne - de ex. insritutrita/institutoare), relevante pentru definirea personalitatii autoarei, a stilului, a epocii in care a trait si a scris. Am marcat cu paranteze drepte (putinele) mele adaugiri in text, cu rol de clarificare a sens ului; ele sunt usor de deosebit de adaugirile, marcate la fel, din manuscrisul autoarei.

Am preluat o parte din notele de subsol ale autoarei, marcandu-le cu asterisc si adaugand mentiunea N. a. La fel am procedat cu partile de text care poarta si in manuscris adnotarea"scris de Ionel" sau"scris de Vintila", ceea ce dovedeste ca insemnarile fusesera citite in manuscris de cei doi frati, unele aprecieri purtand, prin urmare, si girul lor. Am renuntat insa la trimiterile privind corespondenta familiei, intrucat scrisorile mentionate si notele de subsol nu erau insotite intotdeauna de elementele necesare unei identificari si nu aveau indicata sursa (volum, arhiva, biblioteca).

Atunci cand identifica un loc sau precizeaza ceva despre o persoana, Sabina Cantacuzino foloseste adverbul"azi", care se refera, desigur, la anul in care isi scrie memoriile, dupa insemnari anterioare sau folosind corespon denta de familie. Scrierea memoriilor a inceput in 1921 si a durat, pentru fiecare volum, pana in anul aparitiei acestuia.

Notele mele sunt numerotate cu cifre arabe in continuare pe intinderea intregului text si sunt situate la sfarsitul volumului.

La redactarea lor am folosit diferite dictionare si enciclopedii (Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, 1940; Dimitrie R. Rosetti, Dictionarul contimporanilor (I8oo-I898), Bucuresti, 1898; Victor Gomoiu, Din istoria medicinii fi a invatamantului medical in Romania, Bucuresti, 1923), precum si lucrari memorialistice sau de evocare a unor personalitati (Nicolae Iorga, Oameni care au fost, vol, I-IY, Bucuresti, 1936-1939; Ion Petrovici, Amintiri universitare. Figuri disparute, 1920; Gh. Panu, Portrete fi tipuri parlamentare, Bucuresti, 1893; Memoriile regelui Carol 1 al Romaniei. De un martor ocular,

NOTA ASUPRA EDITIEI 23

vol, I-XVII, Bucuresti, 19°9-1912; Maria, Regina Romaniei, Povestea vietii mele, vol, I-II, Bucuresti, Editura Eminescu, 1991).

Un rol deosebit in intocmirea unor note, dar mai ales in verificarea unor date legate de viata familiei Bratianu a revenit informatiilor pe care le-am cules din corespondenta Sabinei Cantacuzino cu familia sa, indeosebi cu Ion e. Bratianu, Ion Le. Bratianu, Constantin (Dinu) Le. Bratianu si Vintila Le. Bratianu, partial publicata in cele cinci volume Din corespondenta fomiliei Ion C. Bratianu (Bucuresti, 1933-1935).

De asemenea, multe note au fost redactate pe baza consulrarii unor lu crari de specialitate axate pe evenimente, pe probleme sau personalitati ale perioadei evocate in cuprinsul memoriilor Sabinei Cantacuzino. In unele cazuri, am insotit notele de indicatia bibliografica.

E. S.

INCHINARE

Parintilor, sotului si fratilor mei morti

Prin evocarea unui scump si mandru trecut, am re trait cu voi o viata de iubire si incredere.

Va multumesc ca mi-ati inseninat ultimii mei ani si va rog de iertare ca n-am putut sa va zugravesc mai bine icoana, spre pilda si indemn pentru cei tineri si cei mai mici din neamul nostru.

Fiecare din aceste pagini m-a apropiat de voi, ca in liniste sa va urmez.

A voastra Sabina Florica, 1921 aprilie Bucuresti, 1933 mai

TATA

Copilaria. I82I-I835

23 aprilie I92I

Se implinesc o suta de ani de la nasterea tatei. Se va vorbi mult de viata lui publica si de faptele mari ce a indeplinit spre inte meierea Romaniei ca stat si spre indrumarea poporului catre un ideal politic si national. Viata privata insa nu poate fi cunoscuta decat de cei intimi, azi mai toti disparuti, afara de copiii lui.

De aci inainte si noi trebuie sa ne asteptam a-i urma, dintr-un an intr-altul, de aceea as vrea sa fixez cateva amintiri.

Nu se poate tagadui, mai ales intr-un stat mic, unde oamenii de seama sunt putini la numar si in contact continuu, ca o viata privata nepatata are o mare inraurire pentru a da autoritatea ne cesara conducatorilor neamului.

A tatei a fost un model de cinste inalta, de bunatate, de abne gatie, de energie si de intuitie geniala pentru indrumarile ce initia tiva lui vesnic activa dedea in toate directiile.

Copilaria-i trista si lipsita nu numai de alintarile cuvenite unui copil astfel inzestrat, dar chiar si de un trai bun, l-a otelit in toate felurile si i-a deschis inima la nevoile si suferintele altora.

Al 5-lea copil al lui Dind Bratianu! si al sotiei lui, Anastasia Tigveanu din neamul Tigvenilor, marunti de stat, negri de oachesi ce erau si rai pana la nebunie. Foarte bogati in vremuri; unul din ei si-a daruit mosiile la manastiri, ca sa nu le mosteneasca fratele cu care se certase. Aceasta rautate era impinsa intr-asa grad, incat nu se explica decat printr-o psihoza speciala, mai ales cand e vorba de manifestarile mamei catre copiii ei persecutati. Din fericire, nu le-a transmis-o, caci, afara de violentele Cleopatrei3 [si meschinariile lui Dumitru+], toti au avut inima buna.

30 SABINA CANTACUZINO

De la nastere a fost oropsit de maica-sa [scris. c. Ionel de la tata, 26 sept. 1883J 5 si trimis la mosia Tigveni, unde a crescut de parte de parinti pana la varsta de 5 ani. Cand s-a intors in Pitesti si pentru prima oara l-au incaltat, s-a vaitat ca-I strang ciorapii. Mai tarziu, rupandu-i-se botinele, sora lui Ana Furduescu", cate-l iubea ca o mama buna, i-a cumparat o pereche de pantofi verzi, acest dar i-a facut o asa de mare impresiune incat nu a uitat-o niciodata, mai ales ca indrazneala de a darui ceva fratelui mic fara stirea parintilor i-a atras o mustrare strasnica din partea cucoanei Sica, cum teribila mama era numita in intimitate.

Nedreptatile continue ce se faceau in favoarea lui Dumitru, copilul favorit, nu i-au starnit gelozia. El a trait pana la razboiul ruso-turc in relatiile cele mai fratesti cu acesta, caruia ii trecea multe ale caracterului sau dificil. Totusi, isi amintea cum, copil, exasperat odata de batjocurile acestui frate care abuza de situa tiunea lui, l-a plesnit cu un frau ce i-a cazut sub mana si a stat opt zile ascuns, nevenind nici la masa si asteptand sa se potoleasca mania mamei, ce-l ameninta cu moartea de l-ar gasi.

Pentru acea mama stranie, copiii erau impartiti in trei categorii:

I-a indiferentii, printre care Teodor/, bucurandu-se totusi de avan tagiile primului nascut considerat de parinti, cum ne explica mama Anica, si chemat nene de toti fratii. Alaturi de el, surorile Maria (Max~ila)8 si Cleopatra. Intr~a 2-: categorie, a favoritilor, era Zinca9 si mai ales Dumitru, caruia toate i se treceau. Dupa plecarea lui la Paris, mama-sa a orbit de mult plans, cum se spunea in familie. A 3-a categorie, a oropsirilor, se compunea din Iancu [Ion] si Anica.

DINCA BRATIANU. r835-r843

Dind Bratianu, ca toti din neamul sau, inalt si blond, bun si drept, pe care tata si mama Anica il iubeau mult, nu avea curagiul sa impuie un tratament mai drept pentru cei prigoniti, dar pe

DIN VIATA FAMILIEI ION C. BRATIANU 3I

furis ii mangaia cu o vorba buna si cauta sa potoleasca urgia nevestei. Ciudat lucru, copiii nu invinovateau nici mai tarziu aceasta slabiciune a tatalui, ci incercau s-o explice prin greutatea unei lupte continue si poate zadarnice.

Ii erau recunoscatori ca le daduse o instructiune exceptionala pe vremea aceea. Facuse sacrificiul sa aduca in casa mai intai das cali francezi si greci. Clasa era nu numai pentru copiii lui, dar si pentru alti fii de boieri din Pitesti. E de mirat insa ca fetele urmau aceleasi cursuri ca si baietii si matusele mele reci tau pa sagii din Homer si spuneau cu mandrie ca nu au invatat greceste, ci elenica.

Mai tarziu, plecand Dumitru la Paris, Maximila la manastire si Anica maritandu-se, Ion, ramas singur acasa, fu trimis la scoala romana deschisa de Simonidi, elevul lui Lazar. Aci simtimintele lui grecofile se schimbara repede in contrariu si, peste 40 de ani, cu mare veselie si satisfactie, ne povestea tata razand, fata de dl Simonidi, cum dansul si tovarasii sai de scoala, intre cari fratii Balcescu, inRacarati de vorbele patriotice ale profesorului roman, sparsesera ferestrele dascalului grec din Pitesti. Ba, Dinca Bratianu, pe atunci prefect, fu nevoit sa potoleasca aceasta manifestatiune.

Tata trata pe batranul Simonidi, cocosat de varsta, cu tot res pectul cuvenit si il poftea adeseori la masa [, desi bietul om era uneori intimidat de inalta situatiune a fostului sau elev].

In I835, fratele cel mare, T eodor, veni acasa in concediu, se hotara intrarea lui Iancu in armata. Lui insa nu-i placea aceasta cariera si se ruga in desert sa-i fie ingaduit a-si urma studiile. La plecare, cu [inima stransa], veni sa-si ia ziua buna de la parinti. Tatal il saruta si-l binecuvanta; mama-sa era in capul scarii, baiatul urca ultima treapta si ii lua mana ca sa o sarute; mana insa, ca ramas bun, il plesni peste gura. Aceasta a fost singura dezmierdare ce primi bietul copil, care cobori in repezeala scarile, ca sa nu-i izbucneasca plansul fata de acea mama denaturata. Dupa zeci de ani nu-si putea reaminti acea scena fara a i se muia ochii de lacrimi.

32 SABINA CANTACUZINO

Era de I4 ani si fu incorporat in Iunkari, la Bucuresti, si pe urma la Zimnicea in regimentul fratelui T eodor". Efectele [acestei] educatiuni spartane s-au manifestat pe loc. Firea lui simpatica ii atragea simpatia tuturor si cea mai mica manifestatiune de bunavointa gasea un ecou recunoscator in inima obisnuita numai cu severitatea vietii din casa parinteasca. Era harnic, constiincios, serios pentru varsta lui, vesel, afectuos [si modest]. Oriunde a trait, in tara si in strainatate, a fost iubit si rasfatat de toti; recu nostinta si-o exprima prin iubirea ce purta prietenilor lui si prin numeroase atentiuni delicate ce avea catre fiecare din ei.

Batrana d-na Caterina Odobescu'", nevasta generalului si sora bunului prieten al tatei si camarad de regiment Grigore Caracas", il adoptase ca pe un membru al familiei. La dansa, tata a cunoscut si pe CA. Rosetti, cu care s-a legat [asa de] frateste mai tarziu, dar de care atunci fugea, gasindu-1 prea nebunatic in viata lui.

Legandu-se atat de strans cu toata familia Caracas, avea biblio teca amicului sau Grigore la dispozitiune. Cartile il atrageau de pe atunci, se uita cu jind la cele franceze, lui inabordabile, caci nu stia aceasta limba decat foarte rudimentar. Dar cu o vointa nestramutata se puse pe lucru si atat le citi si rasciti, incat invata limba in mod empiric, lucru ce-i fu in curand de mare folos, cum vom vedea.

Dupa ce obtinu ofisul de prapurgic se muta intr-o casa [veche] din dosul Bisericii Curtea Veche, unde locuia cu prietenul lui poetul Grig. Alexandrescu, si incepu sa mearga in lume cu familiile Caracas si Odobescu. La un bal la Voda Ghica, o nepoata a aces tuia, tanara debutanta, se asezase pe coltul sofalei unde sedea domnitorul. Nimeni nu o poftea la joc, si biata copila se caia de excesul ei de timiditate vazand pe celelalte fete dantand cu pofta. T ata, atras de frumusetea Cleopatrei Ghica si de parasirea in care se gasea, isi lua inima in dinti si o pofti la joc peste ciubucullui Ghica- Voda, care, mirandu-se de indrazneala tanarului, intreba

, Uniforma pastrata la Florica a fost daruita de Dinu Le. Bratianu Mu zeului Militar. (N. a.)

Ion C. Bratianu

1886

DIN VIATA FAMILIEI ION C. BRATIANU 35

cine e si zise:,, 0 sa iasa ceva din acest baiat". [Toata aceasta epoca a fost frumos povestita intr-un Memoriu al lui Gr. Caracas"'.] La moartea mamei sale in r839, a staruit din nou, cu succes de randul acesta, pe langa tatal sau sa-I trimita si pe dansulla Pa ris pentru completarea studiilor.

Dupa o calatorie foarte lunga si obositoare, sosind acolo, a gasit pe fratele sau T ache bine instalat intr-un apartament elegant in strada d'Ouest. Cu subsidiile de care dispunea, el nu-si putu inchiria decat o mansarda in strada Monsieur le Prince, asa de mica, ne spunea nenea Caracas, incat ziua, cu doua chingi, ridica la tavan patul pentru a se putea misca prin odaie. Hrana, ce era silit sa-si procure, era neindestulatoare si atat de proasta, incat uneori, pentru a o putea manca, trebuia s-o stropeasca cu otet.

Tanarul insa, obisnuit cu nevoia si crescut in lipsa, era multu mit sa poata lucra si se folosi cu puteri incordate de cursurile ce urma.

In r843 muri Dind Bratianu."Aceasta fu prima noastra mare durere", ziceau tata si mama Anica. [Acest om] era iubit de cati l-au cunoscut. Caracterul lui bland si nobil, bunatatea lui catre cei mici si chipul drept cum si-a exercitat functiunea de ispravnic (prefect) ii castigase stima si respectul populatiunii din districtul Arges. Cand se muta vara la Tigveni, isi trimitea sotia si copiii in carutele de birje pe un drum si pornea calare cu escorta lui pe altul, ca sa [deruteze] pe talhari. Capitan Radu, pandur temut pe atunci, ii iesi odata inainte si il apostrofa:"Cum, cucoane Dind, te temi de noi? Dar nu stim noi unde-ti sunt copiii si cucoana? Nu pe boieri ca d-ta ii jefuim; noi te aparam de hoti si de borfasi".

Carutele de birje erau singurele vehicule intrebuintate la drum [lung]. Se compuneau dintr-un coviltir lung de piele, inchis la spate, deschis spre cai si spre capra vizitiului, cu doua ferestre in laturi astupate prin perdele tot din piele. Inauntru se punea fan si peste el saltele. Zdruncinaturile drumului [, caci nu aveau

Memoriul lui Gr. Caracas, Din corespondenta fomiliei Ion C. Bratianu, val. V, 1935, p. 524. (Na.)

36 SABINA CANTACUZINO

arcuri], caldura pulverizau fanul si bietii calatori, as: hxiati, zdrobiti, erau intr-un chin.

In afara de calatoriile cu scop determinat, mama Anica ne povestea cum intotdeauna un rand de cai inhamati in grajd si o caruta de birje se aRau in curte gata de plecare. Cand rasuna alarma de sosirea turcilor sau alta invazie, intr-o clipa erau caii pusi, saltelele, plapamile, pernele, aruncate pe fereastra; se varau in caruta icoanele, argintaria, cateva blanuri si haine, merinde, copiii si femeile si in galopul cailor porneau spre munte, insotite de barbatii calari sau de slugi credincioase. Daca ceata ii urmarea, se opreau intr-o padure si la repezeala ingropau ce era mai de pret, apoi plecau din nou. De aveau noroc, treceau granita; de se oprea urmarirea, se inapoiau si cautau, adeseaori in desert, ceea ce ascunsesera in graba.

Cum sa ne mai miram daca asa de putine amintiri de familie, asa de putine podoabe stramosesti se mai gasesc in casele noastre? Viata, copiii, cand erau salvati, li se pareau o indestulatoare dovada de bunatatea Domnului; de rest nu se mai tinea seama.

[Atunci dar,] la moartea tatalui lor, s-au intors in tara si au impartit averea. Dupa obiceiul stramosesc, baietii au luat mosiile, iar fetele s-au multumit cu zestrele date de parinti. S-au facut trei loturi: I-Ul, Tigveni, Moraresti si casa din Pitesti, era cel mai mare; al z-lea Gruiul, Rudeni, Poiana si Raul Alb; al 3-lea, si cel mai mic, Florica, Malureni, Galesul-Bratieni, Leresti si Samburesti,

Cel mai tanar fiu avea dreptul la alegere. Tata alese Tigveni; copilarise in casa parinteasca batrana, mare si frumoasa, cu pridvor, ziduri groase si un coridor subteran, raspunzand din iatac, printr-o usa secreta de la patul boierului, in padurea seculara, spre a scapa

DIN VIATA FAMILIEI ION C. BRATIANU 37

de turci, de hoti sau de alti vrajmasi care patrundeau in casa. Nenea Tudorache insa a intervenit, rugandu-l sa-i cedeze acel lot, fiind mai mare, insurat si cu copii. Tata s-a invoit, i-a lasat Tigvenii cu restul si a ramas in in diviziune cu T ache pana la insuratoarea acestuia in r865. Atunci aceeasi scena s-a petrecut si la sfarsit tata s-a ales cu lotul al 3-lea, care cuprindea si Florica, unde isi facuse casa in r858.

Noi nu am apucat decat Sarnburestii si Florica, pe langa care tata cumparase via de alaturi, numita Floreasca."Pentru voi, fetele mele, zicea el, Floreasca este via fetelor, nevestelor."

Celelalte mosii au fost vandute pe rand de cate ori era o nevoie politica: Lerestii pe nimic, in timpul exilului, prin intermediarul lui nenea Tudorache, acesta neindurandu-se sa-i imprumute suma necesara spre a plati o datorie la d. de Galhau, care ii venise intr-a jutor cu atata prietesug si incredere.

"Ce noroc am avut de a nu fi interesat in afaceri, ne zicea ade seori tata. Ce m-as fi facut eu fara Florica? Aici mi-am regasit tot deauna sanatatea, puterea trupeasca si suReteasca." Intr-adevar, Florica, atat de aproape de Bucuresti ca sa poata veni fara greuta te, a fost caminul ce si-a creat pentru cresterea copiilor si pentru odihna lui. Nici Tigvenii, nici Rudenii nu i-ar fi fost accesibili asa de usor.

Intorcandu-se la Paris la r843, grav bolnav in urma unei raceli, s-a dus la dr. Andral, care l-a trimis in miazazi cu un tratament de ftizic. A plecat la Napoli. N-a uitat niciodata impresia facuta de acel peisagiu incantator si de portocalul din care culegea fructe si Hori din balconul sau.

In primavara, s-a reintors la Andral, care, examinandu-l din nou, i-a zis: Qui vous a fait croi re Il l'absurde idee que vous etiez malade de la poitrine?" Tata i-a aratat consultatia scrisa ce-i dedese cu 6 luni inainte. Tout le monde peut se tromper."1,"1, Medicul era

"1, Cine te-a inselat ca esti bolnav de piept? (N. a.)"Ici, Oricine se poate insela. (N. a.)

CUPRINS

Introducere.

Nota asupra editiei.

Inchinare.

Tata. Copilaria. 1821-1835.

Dinca Bratianu. 1835-1843.

Tineretea. 1839-1848. Mosiile, Napoli (1843), Ems (1844).

Viata politica. 1848-1859. Revolutia. Exilul. Rosetti.

Casatoria.

Maria Rosetti (Mama Rose).

Florica.

Greutati si sacrificii. Arestarea (1865).

Colestii si aducerea lui Voda Carol (1866).

Mutarea in Bucuresti. Calatoriile tatii - politice.

Generalul Davila si Golesrii.

Doamna Odobescu. Nasii si nasele copiilor.

Rudele. Mama Sultana, Teodor Bratianu. Dumitru Bratianu

(Nenea Tache).

Mutarea la Florica. 1869-1877.

Razboiul franco-german. 1870-1871.

Revolutia din Ploiesti. Arestarea tatei. 1870.

Bughea. 1871.

Eugen Statescu.

Ghita Enescu (Nenea Ghita).

Familia Golescu. Stefan, Niculae, Radu, Alexandru,

Felicia Racovita.

Viata noastra.

21

73 82 88 89 91 92 95

100 102

312 CUPRINS

Sarbatori in familie. 1873-1878. Pomul de Craciun... 109
Sarbatori in familie... II3
Eugen Carada. Doctorul Iatropolu. Emil Costinescu... II5
Familia Cantacuzino. Elena Cantacuzino,

George Cantacuzino (Gogu Iorguletu)... II9
Gr. Stefanescu, Paul Srarescu, g-ralul Calinescu,

Dim. Moruzzi, Kogalniceanu, Vasile Conta... 123

Curtea de Arges... 126
Dimitrie Sturdza... 131

Mutarea si viata la Bucuresti. 1878-1888... 136

Profesorii... 143

Bacalaureatul, studii complimentare... 149.
Corpul diplomatic. 1877-1888. William White, C-tele Tornielli,

Suleyman Bey, D. de Coutouly, C-tele de Biilow,

C-tele Goluchowski, Hitrowo... 152
Regele Carol. Regina Elisabeta... 160
Razboiul din 1877-1878. Scrisoarea lui CA. Rosetti, februarie 1880... 173

Tratatul de la Berlin. Basarabia.

Atentatul de la Cotroceni, iulie 1878... 178
Calatoria parintilor la Marienbad si Paris. D-ra Bertha Stoofs... 180
Atentatul lui Pietraru (21r4 decembrie 1880)... 182
Atentatul lui Stoica Alexandrescu (31r5 septembrie 1886)... 184
Plecarea lui Ionel la Paris. 1883... 185
Prietenii francezi. Dl Bataillard si d-na Andre, dr. Blanche,

dl si d-na Baudouin, d-na Darras si fiii,

dl de Galhau, d-na Michelet... 189
Prietenii romani din Paris. Mihail Pherekyde,

Vasile Alecsandri, G. Bengescu, Al. Odobescu,

George Vasescu, Nic. Duma... 193
Vacantele de Craciun si de Pasti, 1883. 1884.

Supararea tatei pe Ionel... 199
Incendiul casei CA. Rosetti, 26 ianuarie 1884... 206
Intaiul bal la Curte, 9121 februarie 1884... 207
Casatoria mea. Ianuarie 1885... 210
Moartea lui CA. Rosetti, aprilie 1885... 215
Doamna Maria Cantacuzino... 217
Marienbad. Valcea. Slanicul si Bistrita. 1881-1885. Nicolae Gane... 221
Govora, 1886-1888. D. Simulescu... 226

CUPRINS 313

Expozitia din Paris. Muzee... 229
Demisia tatei. Martie 1888... 230
Darea in judecata. 1888 rnartie-raao mai... 238
Intoarcerea lui Ionel. Boala Mariutei... 241

Viata lui Ionel... 242

Maritisul Mariutei. Kreuznach... 246

Vintila... 249

Boala si moartea tatii... 253
Translatiunea, Florica, 22 mai 1921... 262

Note 269

Indice de persoane... 297



Pagini: 316
An aparitie: 2013
Format: 13x20 cm
Subtitlu: 1821–1891
Autor: Sabina Cantacuzino
Cuvant inainte: Elisabeta Simion
Editie ingrijita de: Elisabeta Simion
Titlu: Din viata familiei Ion C. Bratianu