Propunând-şi să înfăţişeze – ca în întreaga sa operă, de altfel -„faţetele mai puţin cunoscute”, nu atât ale vieţii de toate zilele, cât ale istoriei, Paul Ştefănescu reconstituie, cu minuţie, apelând la o bogată documentaţie, câteva din marile procese ale lumii.

El se opreşte mai ales asupra acelor care „au răscolit conştiinţa contemporanilor”, şi şi-au transmis ecourile, amplificate de legendă, generaţiilor viitoare.

Cu o rară măiestrie, autorul surprinde în desfăşurarea proceselor prezentate „patimile şi ingerinţele politice”, care au perturbat demersurile fireşti ale procedurii şi au pus, nu o dată, Justiţia în imposibilitatea de a putea afirma Adevărul, săvârşind, sub scutul „Zeiţei Nepărtinirii”, nedreptăţi strigătoare la cer.