Sinonimia reprezinta una dintre modalitatile in care poate fi organizat vocabularul (alaturi de antonimie, omonimie si polisemie). Poate fi considerata un izvor inepuizabil pentru expresivitate, avand rolul de a sustine, prin functiile sale, diversificarea si nuantarea exprimarii, evitand astfel repetarea unor cuvinte. Prin utilizarea sinonimiei se poate sublinia, reliefa, sustine sau preciza o idee, dar, cu acelasi scop, poate fi intalnita si in cazurile in care este necesara diferentierea sau crearea unor situatii de a opune diverse notiuni.
Sursa principala a sinonimiei este imprumutul. Din nevoia de adaptare la cerintele moderne care solicita continuu nuante si valori sugestive, mijloacele de comunicare cunosc o permanenta dinamica. Imprumutul sta la baza aparitiei sinonimelor neologice, acestea contribuind la modernizarea si imbogatirea sferei lexicului.
Sinonimele pot fi definite, asadar, ca fiind cuvinte cu forme diferite care au acelasi inteles sau inteles foarte asemanator.

Din acest punct de vedere, sinonimele se clasifica in: sinonime totale (cuvinte care au forma diferita si inteles identic; acestea pot fi inlocuite in orice context); sinonime partiale (cuvinte cu inteles aproximativ identic; in general este vorba despre cuvinte polisemantice); sinonime aproximative (sunt intalnite in texte literare, avand sens metaforic); sinonimejrazeologice (exprimate prin locutiuni).
In vederea exprimarii corecte, dictionarul devine o sursa nemijlocita in ceea ce priveste imbogatirea vocabularului, iar utilizarea adecvata a termenilor'impune o cunoastere in prealabil a sensului.
Volumul de fata urmareste explicarea cuvintelor limbii noastre prin utilizarea sinonimelor care acopera termenii cei mai des folositi dintr-o familie de cuvinte (substantiv, verb, adjectiv), devenind astfel un mijloc instructiv si practic la indemana tuturor.



Nr. de pagini: 480
Anul aparitiei: 2014