Lansat in data de 3 noiembrie 2017, cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la infiintarea Facultatii de Drept din Timisoara, volumul colectiv Despre juristi reuneste, sub coordonarea Ralucai Bercea si Alexandrei Mercescu, cadre didactice la Facultatea de Drept din Timisoara, lucrarile prezentate la sectiunea „Drept comparat si interdisciplinaritate” a editiei a XI-a a Conferintei Bienale a Facultatii de Drept din Timisoara, care s-a desfasurat in toamna anului 2016.

Aparand in moment aniversar, cand s-a celebrat o institutie, in mod particular, dar si ideea de educatie, in general, careia ii sunt atasate valori precum continuitatea si traditia, aceasta contributie colectiva a intervenit, totodata, in contrapunct, pentru a marca importanta scolii ca vector al rupturii fata de schemele de gandire inradacinate. In acest context, juristilor li s-a propus un exercitiu de introspectie, sugerandu-li-se sa raspunda la una din urmatoarele intrebari, in incercarea de a contura un portret al juristului: „Cine sunt cei care construiesc dreptul? Care sunt predispozitiile lor sociale, culturale, ideologice, lingvistice? Ce inseamna a fi un jurist bun? In ce sens e diferit juristul de azi de juristul de ieri? Cum va arata juristul de maine? Cum intelege juristul sa raspunda provocarilor pe care le aduce europenizarea, respectiv internationalizarea dreptului? Poate juristul universitar, prins in modelul dreptului pozitivist, sa isi reconfigureze postulatele epistemologice pentru a produce o cercetare nu doar relevanta pentru profesionistii dreptului ci pertinenta social in sens larg? In afara profesiilor juridice traditionale, cine se revendica azi ca operand in domeniul dreptului? Cum se vad juristii pe ei insisi? Cum sunt vazuti juristii de universitarii/profesionistii din afara dreptului? Cine (si de ce) este juristul interdisciplinar?”.

Prin contributiile celor care au raspuns la aceste intrebari, juristi sau profesori proveniti din cadrul altor discipline decat dreptul, cartea articuleaza, tipologic, un portret colectiv al juristului, in jurul a trei figuri iconice ale lumii juridice – judecatorul, avocatul si profesorul de drept – pe care le abordeaza din cel putin trei perspective – etica, estetica si epistemica. Astfel, textele juristilor discuta despre inclinatiile ideologice ale juristului din cultura juridica a Europei continentale, despre etica judecatorului international si national, despre functiile avocatului si despre cum este acesta perceput in media, despre cum se scrie in drept in Romania (de catre judecatorii constitutionali, avocati sau doctrinari), dar si despre cum ar trebui sa scrie juristii. Unele contributii au urmarit fidel intrebarile lansate, dezvoltand un fir narativ antrenant, altele au plecat de la reperele mai sus invocate, relevand aspecte inedite ale identitatii juristului, in fine, altele s-au delimitat de la bun inceput de intrebarile propuse de editoare, pentru a trata despre juristi la modul implicit. In orice caz, toti contributorii juristi, cu rigoare si atentie pentru detalii, cu umor, cu dezinvoltura, cu (auto)ironie si inclinatie (auto)critica, si-au deschis lumea – atat de des acuzata de a fi voit inchisa, ermetica ori inaccesibila – intr-un efort auto-reflexiv dintre cele mai oneste. La randul lor, contributorii proveniti din cadrul altor discipline, economisti, critici literari, sociologi sau psihologi, vehiculand cu precadere codurile cognitive ale spatiilor din care provin, au antrenat cititorul in discutii relevante pentru intrebarile centrale ale volumului, discutand despre reciproca ignorare dintre economisti si juristi, despre dreptate si aparatorii ei in imaginarul colectiv romanesc, dar si despre mecanismele justitiei sau stereotipurile proiectate asupra avocatilor si judecatorilor in imaginarul literaturii universale.

Continand marturisiri, colectii de pensée-uri, manifeste epistemice, discursuri simplificate pentru o mai fluida narativitate, alaturi de texte academice propriu-zise, volumul rezultat reprezinta un demers eclectic care, pe de o parte, tradeaza, la nivel metodologic, rolul imaginatiei si al speculatiei in cercetare, iar, pe de alta parte, pune in evidenta, la nivel conceptual, faptul ca identitatea juristului – disciplinara sau profesionala – nu poate fi decat fragmentara, depozitara a unor resurse care nu se cer protejate neconditionat, ci exploatate si constant transformate. Intr-adevar, dincolo de acordurile provizorii, poate, dar reconfortante, de prelungirile dialogului, de nesperatele coincidente si de fericitele perechi de texte care realizeaza suprapuneri de perspective, cele nouasprezece contributii reunite in volum, prin tensiunile inerente pe care le dezvaluie (anuntate, mai intai de toate, grafic, de insasi coperta cartii), ne permit sa gandim viata complexa a juristului si discontinuitatile care o marcheaza.

OPINIA CITITORILOR