Despre Isis si Osiris
DESCRIERE
Despre Isis si Osiris
Prezentare:
Tratatul Despre Isis si Osiris, redactat in jurul anului 100 d.H., face parte din scrierile adunate sub titlul Moralia, ce cuprinde dialoguri sau discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice si polemice. In abordarea temelor filosofice se poate constata ca Plutarh a fost puternic influentat de scrierile lui Platon, pe care le cunostea in amanunt. In filosofia lui Plutarh se gasesc deopotriva elemente imprumutate de la Aristotel, de la ceilalti peripatetici, dar si de la stoicii si epicureii pe care ii dezaproba.
Aceasta lucrare se doreste a fi o prezentare a religiei egiptene, una dintre cele mai longevive din istoria omenirii, inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in epoca predinastica.
In inscriptiile de pe peretii interiori ai piramidelor, ce alcatuiesc corpus-ul intitulat Textele piramidelor, Osiris ocupa un loc important ca rege al mortilor, Domnul Apusului, judecator suprem al celor plecati din aceasta lume. Isis, al carei nume in egipteana insemna tron apare indisolubil legata de Osiris; chiar si in hieroglifa lui Osiris, scaunul sau tronul, ce apare uneori alaturi de ochi si de sceptru, o reprezinta pe ea. Pentru egiptenii antici, lumea de Dincolo de moarte era o lume perfecta, cuprinzand toate elementele lumii celor vii care, la randul ei, era o oglindire imperfecta a unei lumi idea�lizate. Totusi, nu putem afirma ca lumea mortilor egipteni era o lume subterana, asa cum ne-a obisnuit traditia greco-romana sau cea biblica. Este adevarat, lumea de Dincolo avea si capcanele ei, drumul spre Campiile Fericitilor (Secht Ialu), din tinutul Amenti, unde isi avea salasul Osiris, ce urma sa fie strabatut de mortul egiptean, era un traseu accidentat, sub amenintarea demonilor ce il pandeau pe la raspantii. Cu toate piedicile ce se iveau la tot pasul, decedatul, luandu-si identitatea lui Osiris, dar si a altor divinitati, inarmat cu obiecte si cuvinte magice, iesea intotdeauna invingator.
Cultul lui Osiris a cunoscut in Egipt o raspandire fara precedent. Invierea lui miraculoasa hranea speranta oamenilor ca, intr-o alta viata, continuare intr-un plan superior a vietii de pe pamant, isi vor gasi implinirea tuturor dorintelor.
Nu exista nici o relatare completa in textele si inscriptiile din Egiptul antic care sa contina o relatare ampla a mitului osirian in intregime. Din aceasta cauza textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza religia vechiului Egipt. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand si punand alaturi bucata cu bucata, Plutarh reu�seste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta madularele lui Osiris, refacandu-l.
Maria Genescu
Prezentare:
Tratatul Despre Isis si Osiris, redactat in jurul anului 100 d.H., face parte din scrierile adunate sub titlul Moralia, ce cuprinde dialoguri sau discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice si polemice. In abordarea temelor filosofice se poate constata ca Plutarh a fost puternic influentat de scrierile lui Platon, pe care le cunostea in amanunt. In filosofia lui Plutarh se gasesc deopotriva elemente imprumutate de la Aristotel, de la ceilalti peripatetici, dar si de la stoicii si epicureii pe care ii dezaproba.
Aceasta lucrare se doreste a fi o prezentare a religiei egiptene, una dintre cele mai longevive din istoria omenirii, inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in epoca predinastica.
In inscriptiile de pe peretii interiori ai piramidelor, ce alcatuiesc corpus-ul intitulat Textele piramidelor, Osiris ocupa un loc important ca rege al mortilor, Domnul Apusului, judecator suprem al celor plecati din aceasta lume. Isis, al carei nume in egipteana insemna tron apare indisolubil legata de Osiris; chiar si in hieroglifa lui Osiris, scaunul sau tronul, ce apare uneori alaturi de ochi si de sceptru, o reprezinta pe ea. Pentru egiptenii antici, lumea de Dincolo de moarte era o lume perfecta, cuprinzand toate elementele lumii celor vii care, la randul ei, era o oglindire imperfecta a unei lumi idea�lizate. Totusi, nu putem afirma ca lumea mortilor egipteni era o lume subterana, asa cum ne-a obisnuit traditia greco-romana sau cea biblica. Este adevarat, lumea de Dincolo avea si capcanele ei, drumul spre Campiile Fericitilor (Secht Ialu), din tinutul Amenti, unde isi avea salasul Osiris, ce urma sa fie strabatut de mortul egiptean, era un traseu accidentat, sub amenintarea demonilor ce il pandeau pe la raspantii. Cu toate piedicile ce se iveau la tot pasul, decedatul, luandu-si identitatea lui Osiris, dar si a altor divinitati, inarmat cu obiecte si cuvinte magice, iesea intotdeauna invingator.
Cultul lui Osiris a cunoscut in Egipt o raspandire fara precedent. Invierea lui miraculoasa hranea speranta oamenilor ca, intr-o alta viata, continuare intr-un plan superior a vietii de pe pamant, isi vor gasi implinirea tuturor dorintelor.
Nu exista nici o relatare completa in textele si inscriptiile din Egiptul antic care sa contina o relatare ampla a mitului osirian in intregime. Din aceasta cauza textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza religia vechiului Egipt. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand si punand alaturi bucata cu bucata, Plutarh reu�seste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta madularele lui Osiris, refacandu-l.
Maria Genescu
OPINIA CITITORILOR