Descriere: Cartea de fata continua, sub raport metodologic, incercarea din Turnirul khazar, fiind prefigurata de altfel intr-un capitol din cea de-a doua editie a sa. Ea pleaca de la ipoteza ca, pentru analiza utopiei, opozitia traditionala utopictestul de auto-incluziune, pe baza caruia se poate decide in cazul unui ginditor in ce masura gindirea lui este atopica (utopica). Iar testul suna astfel: cind aderenta la un proiect social nu poate fi contro-lata sau este discutabila, ramine totusi sa judecam proiectul dupa credibilitatea si onestitatea intelectuala a autorului sau. Iar daca un autor le propune oamenilor o lume mai buna sau mai autentica, sustragindu-se insa de la participarea la o astfel de lume, atunci avem de a face cu un ginditor care nu poate fi credibil, chiar daca unii sau altii il considera "realist". Andrei Cornea supune acestui test mai multi ginditori, din rindul carora se desprind Platon vs Aristotel, Morus vs Machiavelli, "socialistii utopici" (Fourier, Owen, Saint-Simon) vs Marx si, in fine, Constantin Noica si Scoala sa de la Paltinis.