„Dupa 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la batran, bisericile au inceput sa fie cautate. In comuna Pui, unde eram invatator, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au inceput sa-L caute pe Dumnezeu. In biserica baptista din Pui aveam un credincios, pe fratele Tanase Daminescu, un om bland, altruist si iubitor de oameni. Prin exemplul lui si prin tinerii din familiile noastre, biserica a inceput sa fie cautata de tinerii din sat, printre care un tanar adolescent, inalt, cu o fata luminoasa si zambitoare, provenit dintr-o familie de credinciosi ortodocsi, ca toti ceilalti, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un cautator de Dumnezeu, dar cu «legaturi» care nu erau inca «rupte».

Cum tinerii sunt atrasi de tineri, Liviu a inceput sa viziteze si biserica adventista din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor doua biserici, baptista si adventista, a fost una bazata pe intelegere si dragoste frateasca. Momentul despartirii definitive de «lucrurile lumesti» s-a produs prin decizia luata de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea in apa botezului, precedat de miracolul nasterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.

Ca de fiecare data, in spatele fiecarei intoarceri la Domnul, sta o poveste de viata, care, fiind detaliata, nu face altceva decat sa prezinte harul si puterea de transformare a lui Dumnezeu in viata fiecaruia dintre pacatosi. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune impreuna cu apostolul Pavel in Romani 1:16 – «Caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos, fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede.»” (Iosif Maris)

OPINIA CITITORILOR