O noua carte scrisa de David R. Hawkins, pe care ne-am dorit foarte mult sa o publicam, deoarece cuprinde esenta invataturilor acestui savant extraordinar.

Sunt putini oameni de stiinta care, avand pregatire de baza de medic (M. D.), isi diversifica studiile, cercetand un domeniu nou si diferit de stiinta, in care obtin si un doctorat (PhD), si care au deschiderea sa studieze si sa practice spiritualitatea la un inalt nivel, atingand iluminarea. Cartea se numeste Realitatea, spiritualitatea si omul modern si este scrisa la un nivel al constiintei cuprins intre 740 si 760– un nivel foarte inalt, daca tinem cont de faptul ca Iisus Hristos avea 1. 000, care este maximul scalei constiintei, iar in prezent 85% dintre oamenii de pe planeta nu depasesc nivelul de 200.

David R. Hawkins M. D., Ph. D. (1927-2012) a fost un renumit psihiatru, medic, cercetator, maestru spiritual si lector. Unicitatea contributiei sale la binele intregii omeniri provine din starea avansata de constiinta spirituala, cunoscuta sub numele de iluminare, constiinta de sine si uniune mistica. Daca aceasta stare spirituala s-a produs in viata oamenilor, foarte rar– daca s-a intamplat vreodata– ea s-a produs in viata unui om de stiinta si medic foarte instruit. Prin urmare, Dr. Hawkins este singurul in masura sa-i prezinte societatii moderne o cale spirituala care este convingatoare din punct de vedere stiintific.

***

Cartea de fata este rezultatul cercetarilor Dr. David R. Hawkins pe tema constiintei. Ea descrie, detaliat, modul in care putem sa distingem nu numai adevarul de neadevar, ci si iluzia aparentelor de esenta autentica a realitatii interioare.

Cartea explica modul in care se poate deosebi perceptia de esenta si, prin urmare, ii permite cititorului sa dizolve ambiguitatile si enigmele clasice care au provocat omenirea secole de-a randul si au indus in eroare pana si cele mai bune minti din istorie.

Desi tehnologiile moderne au oferit si ofera o multitudine de dispozitive si de facilitati noi, problemele fundamentale ale existentei omenesti raman in continuare. Mai mult decat atat, dilemele si confuziile oamenilor sunt si mai mari decat oricand mai inainte, iar insasi fundatia civilizatiei occidentale a fost slabita de atacurile unor factiuni rivale si de bombardamentele mass-media. Insesi sistemele de guvernare sunt paralizate de blocajul protestelor zgomotoase.

Publicul a devenit un fel de grup-tinta al manipularilor comerciantilor mass-media, fiind ca un vapor ce pluteste pe mare fara busola– cu atat mai putin fara un sistem GPS.

Aceasta carte ne ofera instrumentele necesare pentru a supravietui si pentru a redobandi autonomia fundamentala si armonia interioara, in timp ce traim cu complexitatea lumii moderne.

Fragment din carte:

PREFATA

Dupa cum este descris aici, ca si in seriile de lucrari anterioare, pana recent, omenirea nu a dispus de mijloace demne de incredere, obiective, confirmabile sau verificabile, prin care sa identifice sau sa deosebeasca adevarul de falsitate. In consecinta, in ciuda celor mai bine intentionate eforturi ale omului, conflictul dintre credinta spirituala si ratiune a ramas o enigma contrarianta timp de milenii. El a reprezentat o provocare atat pentru mintile luminate ale Greciei si Romei antice, cat si pentru marii filozofi si ganditori, ale caror opere au constituit, de-a lungul secolelor, Cartile de seama ale lumii occidentale. El a ramas neelucidat, in ciuda eforturilor celor mai valorosi teologi, de la Toma de Aquino, pana in zilele noastre, cand continua dezbatere asupra acestui subiect a reprezentat tema principala pana si in revista Time (Van Biema, 13 noiembrie 2006).

Esenta impasului a fost prezentata cu elocventa in cadrul special al faimosului proces Scopes, in 1925, iar in lumea politica, conflictul a fost apoi confundat cu„zidul inalt dintre Biserica si Stat, al presedintelui Curtii Supreme de Justitie a Statelor Unite, Hugo Black. Acea hotarare judecatoreasca din 1946, care a dus la escaladarea conflictului, a fost dezbatuta cu ardoare si in societatea actuala, fiind simbolizata de lupta politica neintrerupta dintre laici si traditionalisti. Lumea academica face adesea referire la ea, numind-o„creationism” versus„modelul inteligent”.

Incercarea de a amesteca uleiul cu apa nu a fost posibila pana la descoperirea metodei omogenizarii fractionate. In mod similar, datorita noilor descoperiri, acum exista o metodologie de sincronizare si recontextualizare atat a credintei, cat si a logicii, fara incalcarea integritatii niciuneia dintre ele. In prezent, e posibil sa ramai un adept al stiintei, al ratiunii si logicii si un erudit din punct de vedere intelectual, in timp ce, in mod simultan, esti inspirat in mare masura de o credinta aparata de posibilitatea de a fi demonstrata in mod verificabil.

Un studiu simplu asupra naturii constiintei insesi releva o punte usor de trecut intre ceea ce inainte pareau a fi domenii foarte diferite si incompatibile. Raspunsul la conflict si solutionarea cu succes a acestuia reprezinta o consecinta a recunoasterii importantei unei paradigme extinse a realitatii, care include atat stiinta, cat si realitatile spirituale, in locul unei fragmentari„ori-ori” a unor domenii sau taramuri de cercetare reciproc separate si aparent exclusiviste. Deoarece aceasta largire verificabila a contextului include in mod simultan atat ratiunea, cat si credinta, ea este in cele din urma lipsita de verdict, ambiguitate si conflict.

Din punct de vedere istoric, largirea contextului a avut efecte salutare, cum ar fi dezvoltarea fizicii, de la limitata paradigma newtoniana, la includerea fizicii microparticulelor, a mecanicii cuantice si teoriei cuantice, aflate intr-o continua evolutie. A fost creata o punte conceptuala, prin descoperirea decisiva a Principiului Incertitudinii al lui Heisemberg. Acesta explica efectul impactului observarii de catre constiinta umana, care, drept urmare, permite si accelereaza colapsul functiei de unda (explicatia urmeaza), ca urmare a intentiei (de exemplu, de la posibilitate la realitate). Domeniul astronomiei s-a dezvoltat in mod similar, de la studiul limitat la sistemul nostru planetar, la includerea galaxiilor infinite si a diverselor universuri, care se extind si se multiplica in mod continuu, cu viteza luminii.

Realitatile spirituale si adevarurile inerente ale religiilor revelate pot fi de asemenea analizate intr-un mod care nu necesita abandonarea ratiunii sau incalcarea regulilor logicii si ratiunii. De fapt, exact acelasi context si aceeasi metodologie care pot valida realitatile spirituale valideaza, in mod simultan, si principiile stiintifice.

Pana foarte recent, atat stiinta, cat si religia au parut a fi inchise in cutii cat se poate de diferite. Acum, cutiile pot fi deschise, puse intr-o cutie mult mai mare, care le include pe amandoua si le acorda importanta, credibilitate si echilibru in mod egal.

Drept urmare, puncte de observare diferite nu creeaza realitati conflictuale separate, ci reprezinta doar perspective diferite, din interiorul campului atotcuprinzator, infinit al constiintei insesi. De exemplu, in loc de a crea in mod artificial o dicotomie refractara intre„evolutie” si„creatie”, este foarte simplu sa vezi, din perspectiva unei paradigme mai largi, mai cuprinzatoare, ca evolutia este creatie. Devine evident faptul ca evolutia este pur si simplu modul in care arata creatia in desfasurare si ca, in realitate, ele sunt unul si acelasi lucru (nivel de calibrare 1. 000). Creatia este inerent evolutiva si emergent relevata. In mod similar, inteligenta naturii poate parea a fi doar un sistem de selectie empirica, dar, din mlastinoasele tinuturi preistorice, a aparut Homo Sapiens, a carui constiinta nonlineara ofera context si capacitatea de a intelege.

Enigma aparent conflictuala„credinta versus stiinta” este si ea simplificata de intelegerea faptului ca o sursa permanenta, omniprezenta, este diferita de un eveniment in aparenta singular, cum ar fi cauza. Notiunea de cauza e o limitare a restrictivei paradigme newtoniene a realitatii, depasita acum chiar de stiinta insasi, care a progresat in directia dinamicilor nelineare, a teoriei probabilitatii, a teoriei amestecurilor, a teoriei emergentei si complexitatii s. a. m. d.

Este semnificativ faptul ca, de-a lungul timpului, geniile stiintei au fost, in mod paradoxal, persoane foarte religioase in vietile lor personale, de vreme ce capacitatea lor de a intelege esenta lucrurilor era profunda si cuprinzatoare. Desi, gratie geniului lor innascut, ei intuiau ca nu exista niciun conflict intre religie si stiinta, niciunul dintre ei nu a oferit de fapt o explicatie la presupusa discrepanta, cu toate ca aveau capacitatea inexplicabila de a patrunde cu usurinta in esenta lucrurilor.

Nr. de pagini: 362
Anul aparitiei: 2015