Exista in zen un aforism:"Atunci cand realizarea spirituala este profunda, intreaga ta fiinta danseaza".

Pentru ca realizarea sa fie completa, ea trebuie sa atinga trei nivele: capul, inima si zona abdominala.

Poti avea o minte clara si luminata, dar fiinta ta nu danseaza.

Abia cand inima incepe sa se deschida la randul ei, fiinta incepe sa danseze. Intreaga realitate pare sa invie atunci.

Cand se deschide si zona abdominala, apare o stabilitate uluitor de profunda, pe fundalul careia prima deschidere, care este revelatia eului profund, moare si se transforma intr-o transparenta totala. In locul eului nu mai ramane decat neantul– care danseaza. (Adyashanti)

Fragment din carte:

Imagineaza-ti ca tu, misterul, pasesti intr-un corp diferit de acesta pe care-l ai acum, poate intr-unul care are o multime de conflicte interioare, multe nevoi, dorinte si atasamente in opozitie unele cu altele, ce se bat mereu intre ele.

Pe masura ce simti acest„alt” corp, iti dai seama ca acele concepte pe care le poarta nu sunt reale. Imagineaza-ti ca, pe masura ce te instalezi in acest corp nou, acesta nu stie ca este misterul si atunci tine mult la identitatea sa ca trup.

Acum tu, misterul, doresti sa insufletesti si sa misti acest corp. Dar de vreme ce corpul crede ca el este la comanda, se lupta cu tine la fiecare pas.

De fiecare data cand incerci sa misti bratul, exista tensiune; de fiecare data cand deschizi gura, e o balbaiala de cuvinte; de fiecare data cand tu ca mister doresti sa experimentezi fascinatia, trebuie sa treci de toate acele contradictii si rezistente ale trupului.

Chiar daca ai avea cele mai bune intentii din lume, iar acea energie ar curge prin tine si prin corp, singurul mod in care trupul ar trata acea iubire, ar fi sa o transforme intr-o contradictie.

Va deveni atat de rigid in raspuns la energia misterului, ca de-abia se va mai putea misca, merge, vorbi sau gandi.

Imagineaza-ti acum ca sari din acel corp si intri in altul care, la nivel celular, stie sigur ca este misterul. Arata ca un corp, si face tot ceea ce face orice corp, dar nu e cu adevarat un corp; stie ca de fapt el este doar misterul intr-o forma.

Astfel ca atunci cand misterul paseste inauntru, e ca si cum untul se amesteca cu un alt unt.„Ahh. Buun. Acum ma pot misca.” Si poti simti cam cum este sa fii intr-un asemenea corp, unul care stie ca este misterul.

Pentru ca un asemenea corp sa se abandoneze total adevaratei sale naturi, trebuie ca el sa inteleaga total si profund ca el este misterul, iar orice imagine de sine sa fie lasata sa dispara.

Daca ar mai avea orice remanente ale vreunei imagini de sine, ar incepe sa intepeneasca. Imediat ce ar avea vreo judecata sau ar vedea ceva ca fiind diferit de el insusi, ar aparea rigiditatea, ca si cum incheieturile ar fi ruginit.

Daca s-ar ingrijora pentru ziua de maine, s-ar rigidiza. Deci, ca acel corp sa traiasca total cunoasterea misterului, ar trebui ca interesele lui personale sa se dizolve complet.


CUPRINS:

Multumiri
Introducere
Prefata


1. Trezire
2. Satsang
3. Deschidere
4. Inocenta
5. Armonizare
6. Libertate
7. Centrul Radiant
8. Tacere
9. Constiinta
10. Profunzime
11. Ego
12. Iubire
13. Dependenta spirituala
14. Iluzie
15. Control
16. Renuntare
17. Compasiune
18. Focul Adevarului
19. Iluminare
20. Implicatii
21. Relatie dharmica
22. Prezent etern
23. Fidelitate

Interviu cu Adyashanti




Anul publicarii: 2012
Autor: AdyashantiFormat: 13x20
Pagini: 239