"Ori de cite ori vorbeste, la Exupéry iti apare omul; si chiar cind o face la persoana intii - iar asta se intimpla asa de ades! - inainte de orice, vine inaintea atentiei tale pluralul. De parca intreaga rasa umana ar respira prin el si nu s-ar mai auzi decit pe sine din frazele lui - fraze ca niste santinele la portile umanitatii. Anevoie de presupus ca exista pe vreun meridian sensibilitate careia Exupéry sa nu-i comunice. Caci deopotriva cu stelele, cu constiinta, cu responsabilitatea si dragostea, el a descoperit limbajul eternitatii acestora. Iar lumina unei stele, pentru Exupéry, este o constiinta si e chiar mai mult: miracol.... din opera citor alti autori epici te mai insotesc, la sfirsitul lecturii, atit de multi eroi, aproape fiecare introducind o idee in circuitul cotidian?" Ion Caraion