Crucea din stepa. Poeme de rasboiu - Radu Gyr
DESCRIERE
Curgand din Miaza-Noapte, zbarcita, larga, arsa,
cu veacul si tacerea in goluri verzi se varsa.
O simti cum vine parca din moarte si uitare,
ducand sfasietoarea vecie in spinare.
Rar, cate-un damb clipeste din geana sub un nor,
sau schioapata, departe, un pom intr-un picior.
Clocite, smarcuri negre spre zariste se lasa,
fierbandu-si mormolocii sub lintita vascoasa.
E-n tot o deznadejde, o dezolanta sila...
Cad din vazduh, bolnave, mari pasari de argila,
si linistea se casca, setoasa, ca o fiara,
lingand pe margini cerul si apa lui amara...
In zori de zi, ca plumbul topit sfaraie golul
tariilor si urca, necrutator, parjolul.
Pamantul surd se coace si crapa sub vapaie,
si arsita-l scobeste cu gheara-n maruntaie.
Amiaza nemiloasa, din granita ei sparta,
veninul care arde prin ierburi si-l desarta.
Si aerul trosneste... si zarile lesina...
Ci, deodata, stepa ofteaza in lumina.
Cu narile zvacninde, adulmecand, tresare
si, lung miroase ploaia gonind din departare.
Din adancimi mongole, din hau fara nceputuri,
cresc norii cu hangere de fulgere si cnuturi.
Vin hoarde de cenusa si clocotesc cazane,
bat vanturile stepa cu vinete ciocane.
Vecia urla. Norii isi leapada taciunii,
si mormaie si joaca ursoaicele furtunii.
Cu jordii, ploaia bate campia-n pielea goala.
Manjind vazduhul, vantul ii card-n carca smoala.
Ies smarcurile-afara din gropnite si pleaca
sa rupa clai razlete in goana lor buimaca.
Zbarlit, isi umfla gusa si dusmanos, namolul,
sub tunetele care se dau de-a rostogolul.
Imensa, stepa geme, se clatina si fierbe...
Tarziu, aduce noaptea pe umerii ei jerbe
de stele si le-aprinde opalele mirate,
sus, peste amintirea furtunii destramate.
O limpezime rece ingheata juvaere
si subtiaza poduri de vis si de parere.
Iconostasul noptii se-nalta cu sfiala,
si toata stepa-ncepe o ruga vegetala.
Un imn ciudat mijeste din santuri, din baltoace
Si numai dintr-un capat de lume fara pace,
flamand, ca o lupoaica la panda, tunul latra,
scuipandu-si, peste basme, plamanii lui de piatra.
Anul aparitiei: 2016
Formt: 13X20 cm
Nr. pagini: 132
cu veacul si tacerea in goluri verzi se varsa.
O simti cum vine parca din moarte si uitare,
ducand sfasietoarea vecie in spinare.
Rar, cate-un damb clipeste din geana sub un nor,
sau schioapata, departe, un pom intr-un picior.
Clocite, smarcuri negre spre zariste se lasa,
fierbandu-si mormolocii sub lintita vascoasa.
E-n tot o deznadejde, o dezolanta sila...
Cad din vazduh, bolnave, mari pasari de argila,
si linistea se casca, setoasa, ca o fiara,
lingand pe margini cerul si apa lui amara...
In zori de zi, ca plumbul topit sfaraie golul
tariilor si urca, necrutator, parjolul.
Pamantul surd se coace si crapa sub vapaie,
si arsita-l scobeste cu gheara-n maruntaie.
Amiaza nemiloasa, din granita ei sparta,
veninul care arde prin ierburi si-l desarta.
Si aerul trosneste... si zarile lesina...
Ci, deodata, stepa ofteaza in lumina.
Cu narile zvacninde, adulmecand, tresare
si, lung miroase ploaia gonind din departare.
Din adancimi mongole, din hau fara nceputuri,
cresc norii cu hangere de fulgere si cnuturi.
Vin hoarde de cenusa si clocotesc cazane,
bat vanturile stepa cu vinete ciocane.
Vecia urla. Norii isi leapada taciunii,
si mormaie si joaca ursoaicele furtunii.
Cu jordii, ploaia bate campia-n pielea goala.
Manjind vazduhul, vantul ii card-n carca smoala.
Ies smarcurile-afara din gropnite si pleaca
sa rupa clai razlete in goana lor buimaca.
Zbarlit, isi umfla gusa si dusmanos, namolul,
sub tunetele care se dau de-a rostogolul.
Imensa, stepa geme, se clatina si fierbe...
Tarziu, aduce noaptea pe umerii ei jerbe
de stele si le-aprinde opalele mirate,
sus, peste amintirea furtunii destramate.
O limpezime rece ingheata juvaere
si subtiaza poduri de vis si de parere.
Iconostasul noptii se-nalta cu sfiala,
si toata stepa-ncepe o ruga vegetala.
Un imn ciudat mijeste din santuri, din baltoace
Si numai dintr-un capat de lume fara pace,
flamand, ca o lupoaica la panda, tunul latra,
scuipandu-si, peste basme, plamanii lui de piatra.
Anul aparitiei: 2016
Formt: 13X20 cm
Nr. pagini: 132
OPINIA CITITORILOR