La al cincilea volum cu note de lectura, cu comentarii, analize, reflectii si accente retinute atent, far conexiuni de macrosinteza si fara contradictii pentru o arie spirituala densa si un rastimp concludent, socotesc ca am suficiente argumente in consemnarea catorva remarci asupra peisajului literar de azi si in prefigurarea unor convictiuni potentiale ale poeziei si ale prozei romanesti. Desigur, axa ascendenta a orientarilor si evolutilor estetice preocupa constant, iar reconfigurarea lor se releva a fi frecvent si structural cauzata de perceptia actualitatii socio-istorice si de competitia libera a valorilor in perspectiva interculturalitatii. Tot asa preocupa si critica literara, de la estetism la textualism si hermeneutica pana la deconstructia ei sub recesiunea criterilor penduland, ea insasi, intre primat si secundariat, intre elitism, academism, centralism, amatorism periferic si autonomismul nonconformist, dar veleitar

in ciuda unor recurente vetuste ale criticului infailibil, ale impresionismului steril, ale violentei suprarealiste si ale dogmatismului de tip dixit magister ori ale inteleptului victorian, opera literara pretinde un alt tip de lectura cu atat mai mult la inceputul mileniului al treilea, care se anunta precipitat, greu previzibil si, nu de putine Ori, nesigur in originalitatea lui. Dar, surprinzator sau nu, criticul autoritar inca siluiete semantica (auctorial!) socotind ca notiunile nu se razbuna si gratuleaza (infailibil) in verdicte (ex. foarte bine documentar?!), apoi slujeste impetuos, cu vanitate, si lui Dumnezeu si lui Mamona in confuzii: Vechiul Testament, de pilda, cu cele 39 de carti ale lui (Pentateuh, Cartile istorice, Cartile poetice, Carti profetice, Apocrife), nu este o compilatie de texte asiro-babilonene, cum excesiv se speculeaza, si nu numai teologii stiu asta.

OPINIA CITITORILOR