O spovedanie e o marturisire. Un act de curaj si in acelasi timp o usurare. Nu m-am spovedit niciodata, nici unui preot, nici iubitei, nici macar propriului meu copil. O voi face acum, public. Nu ma astept sa fiu crezut si cu atat mai putin sa fiu iertat.


Cum cel mai important lucru pe care l-am trait este chiar scrierea acestei carti, am agatat pe firul genezei„Marii Spovedanii” tot ceea ce mi s-a parut mai relevant pentru a descrie Sistemul, papusarii lui si cauzele care au dus la instaurarea sa. Nu am uitat nimic din ceea ce am facut si vreau ca macar generatiile viitoare sa invete ceva din experienta mea.


Această carte s-a născut cu multe chinuri existenţiale, cu multeîntrebări la care amîncercat să-mi răspund, dar mai ales cu o luptă continuă a autorului cu propria-i ipocrizie. Rămâne să decodați singuri dacă am reuşit să mă lepăd de o ipocrizie care mi-a condus existenţa din 1985 până în 2012. Eu sper că la sfârşitul acestei spovedanii să pot să spun că nimic nu a rămas nespus.”Ipocrizia este ofrandă pe care viciul o pune pe masă virtuţii.” (La Rochefoucauld).


Mă iluzionez că, după ce mă voi uşura de tot ceea ce mă apasă azi,îmi veţi descoperi toate viciile pe care le admiraţişi toate virtuţile pe care le detestaţi. Intuiesc că după publicarea acestor spovedanii voi fiîntrebat cu preponderență de ce am făcut-o abia acumşi mai ales de ce am ales acest moment. Lenin spunea că cele mai importante lucruri la o revoluţie nu sunt nici idealul pe care-lţinteşteşi nici cauzeleşi frustrările pe care se sprijină, esențial e doar momentul ales pentru a o declanşa. Departe de mine ideea de a declanşa chiarşi o minoră răzmeriţă, dar cred cu tărie că suntemîntr-un moment de cumpănăşi că o mai bunăînţelegere a vechiului sistem va duce cu siguranţă la crearea unuia mai bun.

Cristian Sima

Nr. de pagini: 512
Anul aparitiei: 2015