E un volum nedatat, dar scris spre sfarsitul vietii.

Imi povestise la o cina, razand„sardonic”, cateva scene dintr-o„carte de bazaconerii, o culegere de romane-haiku, de care m-am apucat zilele acestea”. Apoi mi-a tinut o mica prelegere despre acest nou gen literar„inventat pentru cititorul zilelor noastre, grabit, dar in acelasi timp insetat de profunzime, incult, dar cu un simt estetic mult mai dezvoltat decat la cititorii din secolele trecute”. Inutil sa spun ca n-am intervenit deloc in texte. Alesesem ca titlu initial Romanele unchiului Serenus, dar editorul m-a convins sa renunt si sa accept titlul actual. Sa dam cezarilor ce-i al cezarilor!  Cristian Badilita 11 iunie 2015

 Cele 33 romane-haiku pulsand intre copertele acestei carti parabola-pamflet-poem sunt tot atatea reactii ale unei constiinte ultragiate de formele inselatoare pe care le imbraca„adevarul”– fie el cel filozofic, fie el cel religios, fie el cel literar, fie el cel moral. Daca si-ar fi scris autobiografia de suflet, Don Quijote nu ar fi facut-o altfel decat ne-o impartaseste astazi Cristian Badilita pe a sa. Tatal ar dori sa-i dea dreptate Fiului care-i spune„Papa, les méchants sont partis, les méchants sont partis, je les ai chassés”, dar nu o face spre a nu spori minciuna lumii.
Dorin Tudoran

 Scrise cu acuratete borgesiana, romanele-haiku ale lui Cristian Badilita isi schimba, spre final, haina parabolica, pentru a adapta un ton ludico-profetic, punctat de amaraciune sarcastica si umor. Avem de-a face cu o carte fascinanta, ce se citeste parca de la sine, o carte cu multiple intelesuri si un sens pierdut in labirintul propriilor noastre intrebari si utopii.
Nichita Danilov

 
Un text absolut minunat si uimitor. N-am intalnit niciodata un asemenea stil de povestire care te lasa cu respiratia taiata, la propriu. Cartile lui Cristian Badilita ar trebui sa se vanda impreuna cu masti de oxigen.
Alice Nastase Buciuta

Nr. de pagini: 128
Anul aparitiei: 2016