„Citita pe indelete, cartea lui Bacalbasa poate deveni un adevarat abecedar de istorie moderna pentru tanarul din generatia Internet, cu conditia ca el sa fie convins ca a privi din cand in cand inapoi inseamna, paradoxal, a ocoli santul dinainte.“ (Dan C. MIHAILESCU)

Reluand firul istoriei intrerupt in volumul anterior la finele anului de gratie 1877, cel de-al doilea tom al Bucurestilor de altadata urmareste primii pasi prudenti ai Romaniei pe drumul modernizarii. Astfel, capitole precum Intrarea triumfala a armatei romane in Bucuresti, Congresul de la Berlin, Din timpul rusilor, Proclamarea regatului si serbarile incoronarii, Cestiunea Dunarii documenteaza, cu amanunte mai putin cunoscute, prefacerile din viata noastra politica penduland intre liberalismul radical si conservatorismul luminat si surprind in prim-plan personajele-cheie ale vremii: Carol I, C. A. Rosetti, I. C. Bratianu, M. Kogalniceanu. Tabloul cuprinzator al sfarsitului de secol XIX bucurestean este completat de episoade dedicate miscarilor studentesti, contrabandei de la barierele orasului, concesiilor de tot felul, santajelor ori scandalurilor la varf intre mai-marii zilei. Presarate cu dibacie gazetareasca de-a lungul cartii, intermezzo-urile mondene vin sa adauge pitoresc relatarii, inviind in tonuri vesele viata de petreceri a unui„Tout Bucarest“ sclipitor, cu muzica sprintena si mese copioase.

„Carticica de fata este scrisa fara«stil». Am scris tot asa cum vorbesc: simplu, limpede, precis si fara inflorituri. Am scris pentru ca sa informez si pentru ca lumea sa ma inteleaga. Cel mai frumos stil este acela pe care il pricepe usor de la cel mai cult pana la cel mai incult. Scrisul nu este nici un mister, nici o stiinta rezervata priceperii specialistilor, este numai o unealta de reprezentare a cugetarii. Acel scriitor care stie sa redea in chipul cel mai usor de inteles lucrul pe care il spune, acela este scriitorul cel mai mare. Adaosurile de inflorituri seamana cu acele stucarii care, sub cuvant de a infrumuseta, incarca si ingreuneaza. Linia simpla este, in literatura, ca si in arhitectura, cea mai estetica. Negresit, cu conditia ca acel care o trage safie insufletit de sentimentul artistic. Pornind de la aceasta credinta, am scris paginile ce vor urma, precum spusei, simplu, fara mestesugire cautata, le-am scris, cum se spune,«pe intelesul tuturor».“ (Constantin BACALBASA)

„In literatura noastra memorialistica, destul de bine reprezentata in ultimul secol si jumatate, lucrarea lui Constantin Bacalbasa ocupa un loc aparte prin darul autentic de evocator al autorului, care a apelat la o metoda mai putin uzitata atunci cand si-a redactat amintirile, sub presiunea saptamanala a secretarului de redactie, care cerea, grabit,«materie». El a urmaritfirul evenimentelor foiletand sarguincios presa vremii, care i-a oferit cronologia corecta a intamplarilor relatate, informatii si documente, la care el a adaugat cu darnicie si facand dovada unei memorii prodigioase (daca nu cumva a beneficiat si de unele insemnari personale) amintiri dintre cele mai diverse, cartea sa, pentru perioada la care se refera, 1871–1914, constituindu-se, intr-adevar, intr-o cronica colorata si frematand de viata a vechiului Bucuresti.“ (Tiberiu AVRAMESCU)

Nr. de pagini: 380
Anul aparitiei: 2014