Colectia Rodica Ojog Brasoveanu, este formata din 4 carti:


1. Telefonul din bikini
2. Al cincilea as
3. Poveste imorala
4. Disparitia statuii din parc


Prezentare - Telefonul din bikini - Rodica Ojog-Brasoveanu


"Detectivul isi pleca privirea zambind. Dinainte de a discuta cu Yvona, decisese impreuna cu Gogu s o fileze pe fata. Prin insasi natura ei, Alina trezea suspiciuni; era prea aparte, prea fantastica, nu se incadra cu nimic in peisajul de toate zilele. Iar Gogu constatase ca, in mod ciudat, vecinii cleveteau nu locatara, ci locuinta."O casa unde se traieste doar noaptea. Si atunci, pe furis.”

Fragment:

La putin timp dupa evenimentele din decembrie 89, inginerul Adrian Radulian renunta la. serviciu. Desi abia implinise cincizeci de ani si se simtea in plina forma fizica, nu mai avea chef sa lucreze. Slujba cu inerentele obligatii zilnice ajunsese o corvoada, se eschiva in limita posibilului de la orice lucrare plasand-o colegilor, refuzase propunerile de colaborare ale unor firme straine. Era pur si simplu plictisit. Colegii din Minister isi inchipuiau ca traverseaza o perioada de depresie fireasca dupa moartea nevesti-si, prapadita Intr-un banal accident de masina, dar se inselau. Fusesera casatoriti aproape douazeci de ani si ramasesera la fel de straini unul fata de celalalt ca in prima seara in care se cunoscusera la un ceai cretin, cu bauturi proaste, pick-up si fete urate. Printre atatea"nasoale", Dina, blonda - blondul romancelor, adica nisip, subtirica, de o debilitate congenitala care-i dadea diafan, si o timiditate lesne de confundat cu blandetea, parea frumoasa serii. Avea si un stil tulburator de a se cuibari in bratele partenerului, ca si cum i s-ar fi incredintat, iar mai tarziu, Radulian avea sa-si spuna ca acesta reprezenta, de altfel, esentialul ei capital de seductie. Pe cat de esential, pe atat de inselator. Cu trecerea timpului, se dovedi autoritara, meschina, de o subterana si tenace insolenta, iar in ciuda nasului lung si a figurii de ierbivor, penibil de ingamfata, avand convingerea ca seamana pana la sosie cu Catherine Deneuve.

Nr. de pagini: 352
Anul aparitiei: 2009




Prezentare - Al cincilea as - Rodica Ojog-Brasoveanu



Un scrasnet lung, de poarta ruginita, imi taie rasuflarea. Izbutesc sa ma ridic si sa ma apropii. Tip de parca as fi vazut o fantoma. Inchid ochii si numar pana la trei, apoi ii deschid iar. Nu, nu e posibil! Am halucinatii. O portiune de zid s-a deplasat. In fata noastra, un tunel boltit casca o gura neagra. Suntem incapabili sa spunem o vorba. Traian plange strangand convulsiv umerii Irinei. Gri-Gri rade nervos. Eu gesticulez dezordonat, imi inchipui ca bioxidul de carbon inghitit ne joaca feste. Simt un parfum de liliac tanar pe care n-am sa mi-l explic niciodata...”Asa miroase viata”?


Fragment:

Desi ne aflam abia la sfarsitul lui august, e frig. Constat cu satisfactie ca nu sunt singura femeie care si-a pus taiorul. Ma opresc la cofetaria Kluger si cumpar un cornet cu castane glasate. E numai un pretext. Imi place interiorul, scaunele vieneze cu spatar de paie, masutele rotunde de marmura, borcanele uriase de pe tejghea, cu bomboane acre. Deasupra rafturilor, troneaza important un portret. Habar n-am al cui e, insa-i limpede pentru oricine ca tipul a reusit tot ce si-a propus. Miroase placut a menta si esenta de brad. Vechile arome de vanilie si aluat frantuzesc au disparut de mult.  Madam Kluger, pufoasa, apretata si cu genele atat de albe incat par pudrate cu zahar, imi face un cornet artistic si ma intreaba ingrijorata:  - Ce se mai aude, Fraulein Savu? Vin? Ii e frica, tremura intre mormanele de prajituri si fursecuri falsificate - razboiul a falsificat totul, numai lacrimile au ramas autentice - tresare la orice zgomot, si-a instalat la vitrina un oblon de tabla ondulata. De fapt, nelinistea a cuprins intreg orasul, atmosfera vibreaza. Nemtii nu mai ies decat in grupuri, evita strazile marginase, batranii au pierit din parcuri, tinerii de pe Corso. La aproape fiecare fereastra, zaresti cate un chip circumspect strecurand priviri prudente din spatele perdelei. Oamenii par grabiti, chiar si slujnicele, barbatii au o expresie ciudata de nerabdare.

Nr. de pagini: 240
Anul aparitiei: 2009


Prezentare - Poveste imorala - Rodica Ojog-Brasoveanu

…" - Ce-au cautat in schema prostituatele?
- Instrument de santaj… A fost ideea lui Condeescu… Le trimitea personalitati politice si din lumea finantelor. Sedintele se inregistrau, filmele au intrat in banca de date. La momentul oportun, urmau sa fie scoase din safe…
- Adica, sau faceti ce spunem noi, sau va vedeti la cinema! De ce le-ati lichidat?”…

Fragment:

Credeti-ma, baieti, trei crime intr-o singura saptamana inseamna cam mult chiar pentru unul ca mine. Sunt mic si al dracului! Am 1, 61 dar bat la 1, 65. Cu tocuri si talonete."Ca papitoii si lautarii", zic unii, dar nu-mi pasa. Chestia-i ca am sarit din ordinul handicapatilor. Cand ma rad, trebuie sa ma urc pe un scaun. Tipul care a stat inaintea mea in apartament juca in Nationala de baschet si a catarat oglinda din baie sub tavan. In rest, lucrurile n-ar sta prea rau. Mama crede ca sunt dragalas, eu sunt sigur ca pe tata nu-l chema Peter O'Toole. Ea nu-i sigura in legatura cu nici un nume. Apropo de nume, mi se spune Bobita. Pentru un tip care a trecut de treizeci de ani, suna neserios, dar parca Barbu mi se potriveste? Asa a vrut insa mama, probabil ca sa tina minte sa nu mai inghita barbi. Alde Nae Cola, Mary Istanbul, Gigi Samsung, clienti fideli care-mi asigura un trafic non-stop in birou, imi zic Cap Bob. Vad ceva filme baietii!  Ati inteles, deci, ca sunt capitan. Din cauza fizicului, am intrat greu in Politie."Prea atragi atentia", mi s-a explicat. Le-am explicat si eu ca nu toata lumea se poate angaja la circ. Pe un ton convingator. Important in viata e sa stii cum vorbesti.

Nr. de pagini: 336
Anul aparitiei: 2009


Prezentare - Disparitia statuii din parc - Rodica Ojog-Brasoveanu


Nimicit, maiorul se prabusi in fotoliu.
"Sunt un imbecil! Trebuia sa mi dau seama ca i vorba de statuie. Nebuna insa m a obisnuit cu combinatiile cele mai smintite, si in fata ei imi pierd judecata limpede si simtul realitatii”...

Fragment:

- E nemaipomenit! Are temperament, e culant, e domn! Si-o fantezie!... Ce mai incolo si incoace! Stie sa iubeasca. Liana o urmarea cu atentie. Ochii aveau o stralucire particulara si, ca totdeauna, in prezenta Emiliei incerca un sentiment atatator de aventura.

- Cum a fost?
Emilia isi roti inutil privirea prin incapere si scazu instinctiv  glasul:
- Nu ne aude nimeni? Liana dadu sacaita din mana:
- Cine naiba sa ne auda? Ti-am spus ca Dinu e de garda. Emilia chicoti. Cand radea isi arata dantura superba, puternica;  dinti multi, parca mai multi decat in alta gura. Cineva o caracterizase foarte plastic:"Are o gura feroce. De fiara." Era destul de inalta, cu o talie subtire speculata in centuri stranse, late si incarcat decorative indiferent de moda, picioare lungi si fine. Bustul strident, oarecum contrastant fata de zveltetea trupului, nu deranja, accentuand aerul agresiv sexy. Ochii verzi, de pisica,"stiau" sa priveasca, parul incretit astrahan isi ascundea saracia. Purta mult negru, speculandu-si culorile naturale - aprilul ochilor, crinul pielii, zapada dintilor - inele pe cel putin sase degete si posete elegante, mari, prospere, cu catarami, initiale, bucle, clipsuri din duble bun. Nu pleca niciodata de acasa fara sa aiba cel putin doua mii de lei in porte- feuilles. De ani de zile era clienta fidela a Consignatiei si intretinuta sefului de sala al unui mare restaurant, dar refuza sa-I ia in casatorie, in asteptarea marii lovituri.

Nr. de pagini: 296
Anul publicarii: 2009