In afara controverselor si scandalurilor care se tes In jurul acestora, autorul argumenteaza ca, totusi acesti oameni cu tendinte egocentrice erau straluciti ganditori si maestri extraordinari in arta lor.


Fragmente

mai inedite forte spirituale din secolul XX. in tinerete, Gurdjieff a tinut legatura cu multe organizatii hermetice, politice, oculte, filosofice, religioase si mistice. Desi a asistat la experiente - si a avut destule care l-au fascinat, inclusiv o gama larga de puteri oculte si stari modificate de constiinta, el era fundamentalmente nemultumit ca nu reuseste sa ia legatura cu o scoala autentica de evolutie spirituala. La acel mo¬ment s-a hotarat sa gaseasca o astfel de scoala, dar si sa porneasca in cautarea stravechii cunoasteri pierdute.

O istorie ce nu poate fi verificata

Informatiile de mai jos sunt culese in intregime din lucrarea semiautobiografica a lui Gurdjieff, intalniri cu oameni remarcabili si nu au fost niciodata coroborate independent, astfel ca veridicitatea lor ramane incerta. (Sentimentul meu este ca, in cea mai mare parte, intalnirile suna ca niste povesti obisnuite de calatorie, adevarate. Daca exista ceva ce a fost infrumusetat, cel mai probabil ca are legatura cu unele dintre personajele principale din carte, care se poate sa fi existat sau nu, si cu chestiunea Sarmoung - a se vedea mai jos). Cu toate acestea, cartea este foarte interesanta, descriind cautarea eroului arhetipal dupa Graalul intelepciunii celei adevarate.
Pentru a-si facilita cautarea cunoasterii pierdute, Gurdjieff sustine ca a con-stituit, impreuna cu cativa, o organizatie de aproximativ douazeci de oameni, numita"Cautatorii Adevarului". Toti indivizii din acest grup aveau in comun o dorinta profunda de a intra in legatura cu surse spirituale bona fide si, ca atare, puritatea intentiilor lor combinate le-a permis sa realizeze multe. Au calatorit peste tot, de la Tara Sfanta si Egipt (unde Gurdjieff a lucrat o vreme ca ghid turistic), prin Asia Centrala si pana in Tibet, Mongolia si Siberia. Au cercetat riguros ruinele arheologice si, in cele din urma, au intrat in legatura cu dervisii Naqshbandi, o linie autentica provenita din misticii sufiti.
Undeva, pe la varsta de douazeci de ani, Gurdjieff a calatorit impreuna cu Cautatorii Adevarului la Ani, in estul Turciei, in apropiere de granita cu Armenia. In jurul anului 1000 i. Hr., Ani fusese un centru urban major, rivalizand cu Bagdad sau Cairo, dar a devenit treptat o ruina, dupa ce a fost calcat de mongoli si de alti invadatori, de-a lungul secolelor. La vremea cand a fost vizitat de Gurdjieff si de grupul sau, Ani era un oras-fantoma deja de peste 100 de ani.
Aflandu-se acolo, Gurdjieff spune ca el si prietenul lui Sarkis Pogossian, sapand prin ruinele unei biserici ponosite, au gasit niste pergamente vechi, sfaramicioase. Pe ele era un text intr-o forma arhaica de armeana, pe care nici Gurdjieff, nici Pogossian nu au reusit sa o descifreze. Unul dintre pergamente le-a atras atentia in mod deosebit. Era o scurta povestire a unui calugar despre o fratie numita"Sarmoung". Gurdjieff si Pogossian si-au amintit ca mai intalnisera numele intr-o carte armeana, intitulata Merkhavat si ca era numele unei"faimoase scoli ezoterice" care isi avea radacinile in Babilon, cu vreo 25 de secole inainte de Hristos. Mai departe, Gurdjieff sustine ca Fratia putea fi identificata pana in anii 600 i. Hr., in vremurile lui Mohammad, dar dupa acea perioada, toate urmele dispareau. Atunci, el si Pogossian au trecut la o munca intensiva de detectivi, concluzionand in cele din urma ca veriga esentiala erau aisorii, descendenti ai asirienilor si ca probabil Fratia Sarmoung inca se mai afla pe undeva in apropierea regiunii de granita intre Turcia si nord-vestul Iranului.
Desigur, toate astea sunt foarte romantice. Trebuie sa nu uitam regiunea in care a trait Gurdjieff. Ruinele orasului Ani se aflau la nici 30 de mile de Alexandropol, in nord-vestul Armeniei, care era centrul de resedinta al lui Gurdjieff si al grupului sau de cautatori. intreaga zona era un teren de joc fascinant pentru tineri si tinere dornice de aventura, iar in acele vremuri existau multe ruine deschise si parasite. Arheologia inca mai era o stiinta primitiva, iar ideea de conservare istorica era recunoscuta doar sporadic. Asadar, faptul ca el si prietenii lui au putut sa rataceasca prin ruinele unei biserici stravechi, sa sape si sa gaseasca lucruri este credibila in intregime. Nu este sigur insa daca povestea cu pergamentul este adevarata; este posibil ca acea parte sa fie infrumusetarea care apare atat de frecvent in istori¬siri ce implica o cautare personala, pentru a da savoare firului povestii, in acest caz menite sa fie o alegorie educativa.
Gurdjieff spune ca ceea ce i-a atras atentia la legenda despre fratia Sarmoung a fost afirmatia ca fratia este custodele unei mari cunoasteri si a unor mistere secrete. Desigur, asta cauta si el. La scurt timp dupa aceea, el si Pogossian au pornit intr-o excursie intr-o vale unde, spuneau pergamentele vechi, se indreptase fratia Sarmoung. Ulterior, Gurdjieff a spus ca aceste pergamente fusesera scrise cu peste 1. 000 de ani inainte, astfel ca ideea ca fratia Sarmoung s-ar putea inca afla in valea aceea dupa atata timp arata cat de pornit era sa gaseasca niste raspunsuri.
In drum spre vale, Pogossian a fost muscat de o insecta veninoasa si pentru a-i da timp sa se refaca, cei doi s-au refugiat in casa unui preot armean. Acolo, Gurdjieff a descoperit inca un pergament vechi, ce apartinea preotului si care continea o harta. Preotul sustinea ca odata i se oferise o suma mare de bani pentru acel pergament, dar ca o refuzase, insa ulterior acceptase suma, in schimbul unei copii a hartii. Atunci Gurdjieff a cerut sa o vada si dupa ce a vazut-o a avut o reactie pu¬ternica -"a fost cuprins de un tremur violent" - pentru ca ceea ce vazuse acolo era lucrul la care se gandise luni de zile. A spus ca era o harta a"Egiptului dinainte de nisip" - Egiptul asa cum arata cu mii de ani in urma, inainte de prima perioada inregistrata de istorie egipteana (adica inainte de 3500 i. Hr). intr-o zi, pe cand preotul era plecat cu treburi, Gurdjieff s-a furisat in camera lui si a facut pe furis o copie a hartii.
Harta aceasta l-a facut pe Gurdjieff sa abandoneze temporar cautarea fratiei Sarmoung in estul Turciei si l-a deviat catre Egipt. Pe drum, s-a despartit de Pogossian. Pe cand se afla in Egipt si lucra ca ghid turistic, l-a cunoscut pe printul rus Yuri Lubovedsky. (Este foarte amuzant cum descrie Gurdjieff ocupatia de ghid:"in cateva zile invatasem tot ce trebuie sa stie un gid si am inceput impreuna cu niste tineri smecheri arabi sa derutam turistii naivi.")


Nr. de pagini: 535
Anul aparitiei: 2015